Pregătirea în planul spiritual a veniri lui Isus

A doua Parte

Întrebare: Biblia, face vreo referință care să confirme sau să clarifice descinderea milenară a lui Isus Cristos, așa cum explicați?

Ramatis: Când Moise și-a încheiat misiunea combativă, uneori chiar crudă, și a codificat idea de un singur Dumnezeu printre poporul evreu scos din Egipt, Isus atunci a stabilit planurile pentru descinderea sa mesianică pe pământ pentru a reajusta învățăturile predecesorilor săi. Profetul Isaia, atins de harul Domnului și simțind această descindere vibratorie a Maestrului Hristos, anunță următoarele:« un copil ni s-a născut, un fiu  ni s-a dat și domnia va fi pusă pe umerii Lui; îl vor numi: Minunat, Dumnezeu puternic, Tatăl viitorului secol, Domn al păcii. Imperiul său se va răspândi din ce în ce mai mult și pacea nu se va sfârși niciodată.» (Isaia cap IX, vers. 6 și 7)

Micah face, de asemenea, aluzie la același fapt, spunând: «Și, tu Betleem mic ești printre mile lui Iuda; însă din tine va trebui să iasă cel care va domnii în Israel și a cărui generație este de la început, din zilele Eternității.»

Întrebare: Puteți menționa câteva opere mediumnice pentru a asimila conform cunoștințelor spiritiste, reducerea perispirituală pe care a avut-o Maestrul Isus pentru a ajunge în corpul carnal?

Ramatis: Recunoaștem excelenta biografie spiritistă care există deja în acest sens, dar noi vom menționa câteva opere mediumnice care ne inspiră încredere, de preferință psihografiate de Chico Xavier:

Opera M-am întors dictată de fratele Jacobo, pagina 135, autorul menționează 100 de spirite în mod singular iluminate care au fost cufundate într-o profundă concentrare, explicând astfel: «acestea sunt avangardele purității și înțelepciunii, care furnizează fluide pentru materializările ordinii divine.»

În Eliberare de André Luiz, la pagina 41, linia 11, detaliază aceeași scenă: «Donatorii de energii radiante, mediumurile de materializări în planul nostru (planul spiritual), s-au aliniat în jur de douăzeci.»

De asemenea, vă recomandăm să citiți capitolul XIII al operei Misionarii Luminii, unde este studiat mecanismul reîncarnării a unei entități, care posedă unele prerogative în favoarea sa.

Întrebare: Ne puteți semnala câteva concepte mediumnice care vă inspiră încredere, care să ne explice necesitatea acelei igienizării a fluidelor ambientale?

Apelând din nou la lucrările psihografiate de Chico Xavier, cităm din Casa Noastră, când autorul spiritual spune, la pagina 199, linia 1: «Toate atribuțiile de asistență imediată funcționau perfectamente, în ciuda aerului sufocant, saturat de vibrații distructive.» Și la linia 12: «Fluidele otrăvitoare ale șrapnelului se unesc cu emanațiile pestilențiale ale urii făcând orice fel de ajutor aproape imposibil.» Era vorba doar de o simplă comisie de Spirite cu atribuția de a ajuta în câmpurile de luptă din Europa, clasificată ca un iad de proporții de nedescris. Această descriere despre diferitele vibrații atribuite globului nostru, poate servi pentru a susține efectul pe care masa mentală odioasă și corozivă a umanității a produs asupra delicatei texturii perispirituale a lui Isus în asamblarea sa cu planurile intermediare ale cărnii.

În opera Eliberare, pagina 53, linia 36, ​​autorul subliniază foarte bine, dar la o scară mai mică, o descindere siderală prin care poate fi evaluată suferința pe care Maestrul Isus a suferit-o. Autorul ne spune: «Organizațiile noastre perispirituale în forma de protectoare, confecționate din material absorbant și printr-un act deliberat al voinței noastre, nu ar trebui să reacționeze contra pasiunilor josnice ale acestui plan. Suntem în condiția acelor oameni care, din iubire, descind pentru a lucra într-o mlaștină imensă cu scopul de a ajuta în mod eficient pe cei care s-au adaptat la cel mediu și la imperfecțiunile sale, fiind obligat să se acopere cu substanțele bălții, suportându-le cu răbdare și curaj în mijlocul influenței deprimante.» La linia 18 a paginii 54 în aceiași lucrare, se spune: «A venit pentru noi momentul unei mici mărturii. Multă capacitate și renunțare este indispensabilă pentru atinge obiectivul nostru.»

Credem că nu este necesar să semnalăm alte opere pentru a justifica descinderea sacrificială a lui Isus pe Pământ, când puteți judeca deja marile sacrificii făcute de spiritele binefăcătoare dezîncarnate doar pentru a-și ajuta tovarăși lor nefericiți, care se găsesc înghesuiți în mlaștinile abisului inferior al astralului. Nici un om nu va putea vreodată să valoreze prodigiosul efort pe care la realizat Isus și munca imensă efectuată de Tehnica Siderală pentru a atinge atmosfera opresivă a globului terestru și să se manifeste în corp fizic înaintea oamenilor, tulburați de pasiuni și vicii insațiabile.

Perispiritul său foarte delicat suferea bombardamentele mentale ale pământenilor și violenta ofensivă a spiritelor de la întuneric, care încercau să împiedice încarnarea terestră, deoarece de succesul acesteia depindea debilitarea comandamentului satanic exercitat din lumea ocultă asupra oamenilor.

Isus s-a văzut obligat să mobilizeze energiile averse și să recompună cu materia fiecărui plan echipa sa perispirituală, pe care o abandonase cu mult timp în urmă datorită ascensiunii sale spirituale și care aparținea altor lumi, azi dispărute. În realitate, a trebuit să fie cât mai dens posibil pentru a deveni carne printre oameni.

Întrebare: De ce religiile ascund și ignoră descinderea lui Isus în forma în care o explicați? Maestrul este cunoscut unicamente după nașterea sa fizică, pelerinajele evanghelice și sacrificiul Calvarului, evidențiindu-i la maxim durerea și suferința. Cu toate acestea, catolicii cred în resurecție și ascensiunea la cer în trup și suflet, dar nu se referă niciodată la descindere. Ce ne puteți spune?

Ramatis: Biserica Catolică nu admite exercitarea și diseminarea mediumnității, conform accepției și studiului Spiritist și alte mișcării spiritualiste. Și, atunci este logic ca să nu poată primi sau înțelege elucidările asupra stoica descinderea lui Isus la carne. Atașată, încă, de minune crede în absurda și ingenua poveste că Isus a urcat la ceruri în corp și suflet, chiar dacă acest lucru este dezmințit de disciplina și imuabilitatea legilor siderale care guvernează relațiile spiritului cu materia. Cum să admitem pe Isus subestimând vestimentația strălucitoare a sufletului său îngeresc, pentru ca după să o înlocuiască cu opacitatea unui corp fizic care se întoarce în împărăția cerească? De ce ar trebui să transporte un organism din carne în cer, a cărui alimentație și exigență fiziologică ar depinde exclusivamente de pământ? De ce să caute pântecele matern al Mariei pentru a se genera, a se naște, a crește și după aceia ca adult să distrugă legile comune ale vieții umane pentru absurda ascensiune în trup și suflet la cer? Dacă Isus ar fi putut să realizeze această minune s-ar fi materializat pe pământ cu trupul unui adult, înainte de a recurge la procesul dificil al gestației umane.

Credincioșii acestei ascensiuni instantanee, în care Maestrul Creștin a eliminat toate legile înțelepte create în cosmos, de asemenea nu ar putea concepe descinderea vibratorie care a durat 1000 de ani tereștri, căci dacă i-a fost atât de ușor să urce, ar trebui să-i fie mult mai ușor să coboare. Iar religioși dogmatici care încă consideră că Isus este chiar Dumnezeu materializat pe pământ, nu văd niciun motiv, pentru ca el să nu poată triumfa asupra legilor universului.

La fel ca copilul, fascinat de contemplarea lămpii electrice, îi este dificil să înțeleagă mecanismul prozaic al Uzinei care îi dă lumină; la fel se întâmplă cu acei religioși exclusiv de mistici și afectuoși față de lucrurile supranaturale, deoarece suferă imens când trebuie să admită că Isus a fost încadrat în mecanismul tehnicii siderale pentru a se încarna pe pământ.

Întrebare: În investigațiile noastre, am observat că teza cu privire la descinderea sau auto reducerea vibrațională a Spiritului lui Isus pentru a ajunge pe pământ, este respinsă de catolici și protestanți și în anumite sectoare spiritiste. Cei din urmă, cred că spiritul doar suferă când se limitează sau se încadrează în pântecul matern în perioada gestației, pentru a reduce perispiritul la forma fetală. Ce opinați?

Ramatis: Înainte de a vă elucida întrebarea, recomandăm să citiți câteva pasaje din opera Misionarii luminii, capitolul XIII, Reîncarnarea, când instructorul Alexandru a insistat în felul următor cu spiritul lui Sigismund, în procesul de reîncarnare: «Acum – a continuat instructorul- sintonizează cu noi forma pre-copil. Mentalizează-ți organizația fetală, fă-te micuț: imaginează-ți necesitatea de a fi din nou copil pentru a învăța a fi un om.»

Trebuie remarcat faptul că nu era vorba de un spirit de o ierarhie elevată spiritual și că încă nu s-a produs fenomenul gestației, abia se pregătea spiritul pentru viitoarea incubație uterină. În consecință, ne putem imagina cât de dificil a fost procesul încarnării Maestrului Divin Isus.

Întrebare: Care este diferența dintre descinderea angelică și căderea angelică? Vă facem această întrebare pentru că ne interesează să înțelegem cu mai multă fidelitate aspectul descinderi vibratorii a Maestrului Isus?

Ramatis: Descinderea angelică este când spiritul lui Dumnezeu descinde în mod vibratoriu la extremul convențional al materiei, eveniment cunoscut de hinduși ca Ziua lui Brahma, evidențiind fenomenul creației chiar în sânul creatorului. Este o operație care cuprinde întregul cosmos, dar incomprehensibilă pentru omul finit și sclav formelor tranzitorii.

Căderea angelică, se referă în mod specific la precipitarea sau exilul spiritelor rebele, care odată reprobate în tradiționala selecție spirituală a Sfârșitului timpurilor sau Judecăților Finale se transferă din locuința lor în alte lumi inferioare. Reprobați se situează în mod simbolic la stânga lui Isus, care este Iubire, și emigrează către alte planete afine cu natura sa revoltătoare și rea, cu obiectivul de a repeta lecțiile spirituale care nu le-a exonerat în vechea sa locuință și astfel, recuperează timpul pierdut prin intermediul muncii educative dar de o ordine mai riguroasă.

De aici parte din legenda căderii angelice, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; iar după ce au fost expulzați din Cer s-au transformat în diavoli decis să chinuiască oamenii. Astfel de îngeri sunt spirite de inteligențe destul de dezinvolte care au dirijat mișcări cu o anumită responsabilitate și au fost prepotenți în lumea tranzitorie a cărnii, unde datorită intelectualități lor excesive au cauzat serioase prejudicii celorlalți. Machiavelici, cruzi sau vicleni, au renegat rectificarea spirituală spontană și s-au opus vehement oricărei directive de răscumpărare care i-a făcut să sufere sau a necesitat o renunțare absolută, precum este iertarea sau practicarea iubirii învățate de Iisus Hristos. Sunt obstinați, vicleni și curajoși, dar profund egoiști. Nu renunță niciodată la mândrie și neagă orice principiu hristic a lumii angelice. Conceptul lor radical și final este următorul:« Lumea materială aparține oamenilor și Cerul Îngerilor.» Apoi, ei nu cedează în pozițiile lor și se pierd ca obstinați, pentru că dacă rațiunea le oferă măsura lumii formelor, din păcate le elimină simțul intuitiv al realității spirituale. Îngerii căzuți sunt spiritele rebele a căror insinuare răscumpărătoare le rănește orgoliul și le slăbește personalitatea umană.

Când sunt încarnați utilizează apreciatul lor talent, pentru a demola instituțiile și mișcările care exaltă virtuțile sufletului și care întăresc orientarea angelică; când sunt dezîncarnați, se afiliază la orice grupare satanică din lume astrală inferioară, întotdeauna cu obiectivul de a lupta împotriva legiunilor lui Hristos . De fiecare dată se prejudiciază mai mult pentru obstinația lor furioasă contra constituitele puteri angelice și se îndură în sentimentele lor, înaintea rebeliunii de a accepta procesul Karmic benefic al răscumpărării prin suferință sau umilință. Într-adevăr, rebeliunea lor internă se datorează unicamente lipsei  necondiționate a tandreței, toleranței și iubiri, proclamate de Iisus.

După ce au fost exilați în lumile inferioare, supuși tradiționalului proces selectiv al Sfârșitului Timpurilor acei înger căzuți ajung să cedeze structurii lor personale și orgolioase, fie distruși de pasiuni devoratoare sau de vicii incontrolabile. Odată distrus zidul de granit al vanității și orgoliului, încep să le reapară lumina angelică care palpita în adâncul sufletelor lor. Această emigrarea îngerilor căzuți sau a spiritelor rebele, de la un glob superior la unul inferior, evită pericolul de saturare satanică în mediul astral al umanității, deoarece odată ce se elimină povara nocivă, din nou asumă pozițiile în viața spirituală superioară, așa cum reînvie florile în grădini atunci când buruiana malignă este îndepărtată.

În consecință, legenda biblică a îngerilor căzuți este întemeiată, deși unii o confundă cu descinderea angelică care este foarte diferită, deoarece se referă la Dumnezeu când creează lumi planetare și se manifestă exterior în ciclul numit Marele plan creator.

Întrebare: Considerând că descinderea lui Isus a fost foarte dificilă; procesul de reîntoarcere în lumea sa angelică, după dezîncarnarea sa pe cruce, ce caracteristici a manifestat?

Ramatis: Când Spiritul superior descinde se supune cărnii prin reducerea energiei sale perispirituale și când dezîncarnează, se reîntoarce la fasciculele sale de lumină, în proces total opus, care este accelerația energetică. În primul caz, este prinderea opresivă în formă, iar în al doilea, eliberarea pentru a-și asuma condiția sa naturală și superioară. Niciodată nu se poate compara ascensiunea sau reîntoarcerea spontană a lui Isus în lumea sa angelică, operație extrem de ușoară și eliberatoare, cu descinderea vibrațională atât de dificilă și de furtunoasă.

Întrucât Tehnica Siderală nu putea eleva frecvență vibratorie a planurilor inferioare până la nivelul energetic pe care spiritul lui Isus îl poseda, logic că trebuia să se producă în mod gradual reducerea perispiritului de la planul superior spre planul inferior, până se va lăsa ajustat la coconul carnal. Acea operație siderală de reducere implică, incorporarea succesivă a energiilor inferioare și letargice în îmbrăcămintea strălucitoare a entității care a descins.

Deși este un exemplu incorect, vă reamintim că scafandrul, pe lângă faptul că îmbracă costumul greu și apăsător de scufundare, este încă limitat la densitatea mediului lichid unde trebuie să lucreze. Fără îndoială, diferența dintre scafandrul oprimat din apă este foarte mare, cu omul aflat în libertate în mediul gazos de pe suprafața pământului, unde oxigenul nu necesită echipament special pentru a fi absorbit.

În ciuda tuturor dificultăților cu care s-a confruntat Isus datorită naturii sale spirituale elevate, Sublimul Prieten al Omului, nu a eludat sacrificiul părăsirii lumii sale de Lumină pentru a se supune legilor și a Forțelor sclavagiste ale planetei Pământ.

Întrebare: Conform relatărilor, deducem că Isus ar continua să sufere impactul vibrator și ostil al lumii materiale, dacă starea sa angelică nu l-ar imunizat contra reacțiilor planurilor inferioare.

Ramatis: Este evident că în Habitatul său elevat, Iisus nu suferă impactul forțelor inferioare, pentru că acestea doar au avut acțiune coercitivă atunci când a trăit în materie. Modelul său angelic îl face imun la frecvențele vibraționale grosiere, așa cum praful nu afectează lumina soarelui și undele hertziene nu se deformează la impactul cu balta. Ființele precum Isus, atunci când se găsesc în libertate spirituală, sunt un imens câmp auric de lumină și de efluvii hristice care alimentează și purifică ființele inferioare care iau contactul cu ele.

Cu toate acestea, în descinderea spirituală la materie el a trebui să niveleze vibrațiile contondente ale planurilor inferioare pe care le atingea.

Carte: Sublimul Pelegrin, Ramatis
Tradus de Societatea Spiritistă Română