Dacă ne-am opri pentru un moment să reflectăm asupra creației Universale fără idei preconcepute, ar trebui să ne întrebăm: Sunt planetele, sateliții, galaxiile, soarele, luna, create doar pentru a încânta privirea umană? Înainte de a exista Pământul, pentru cine străluceau stelele care iluminau spațiul?
Pentru foarte mult timp necunoașterea a fost patrimoniul nostru. Astăzi, astronomia, știința care se ocupă cu studiul astrelor în Univers, în special, legile care guvernează mișcarea lor, împărtășesc cu alte domenii de cercetare micile sale tehnici experimentale și obiectivul studiului, printre care trebuie să menționăm climatologia planetară, fizica nucleară, electronica, astronautica și multe altele, ajutând societățile să avanseze.
Cu toate acestea, studiul științific al planetelor nu ia în considerare chestiunile și conjecturile metafizice, pentru că departe de a-i fi inaccesibile adevărurile, are la îndemână un orizont care strălucește limpede și unde știință are ca obiectiv să găsească adevărurile eterne. Este chestionată partea filozofică și morală a Spiritismului ca știință, însă putem răspunde la aceste chestiuni de o formă globală, datorită faptului că pentru a vorbi de infinitatea universului este necesar să considerăm tot întregul și nu doar o parte, fiind aici unde se modifică conceptele greșite pe care le avem despre Univers.
Doctrina spiritistă oferă un câmp neutru în care se poate concilia atât materialismul, cât și spiritualitatea, învățându-ne că dacă nu le interconectăm reducem utilitatea progresului uman și arătându-ne că există o relație simbiotică între ființe și spirite, care scapă celor mai grosiere percepții. Trebuie semnalat faptul că sentimentul vieții spirituale este încă în stare de intuiție în marea majoritate a umanității, fiind doar presimțită de o parte din ei; încă, foarte multe persoane nu-și dau seama de importanța pe care o are Universul.
Există două aspecte fundamentale care în mod obligatoriu nu trebuie discreditate în această cercetare, fizica planetelor și nivelul lor moral și intelectual, care apără cu ardoare steagul filozofiei noastre. Cum a început totul? În cartea Geneza, care aparține Codificării Spiritiste, putem găsi că materia cosmică primitivă conținea elemente fluidice și vitale a tuturor sistemelor care își dezvoltă magnificență înaintea eternități.
Este fecunda și generatoarea mamă eternă! În profundității cuptoarele stelare aflate sub fuziunea nucleară, s-au creat planetele cu mase de materie condensată și nesolidificată, au fost separate de masa centrală prin acțiunea forței centrifuge și au adoptat în virtutea legilor mișcării o formă sferoidală, mai mult sau mai puțin eliptică, conform gradului de fluiditate pe care la conservat.
Substanțele generatoare, sursa originii sferelor siderale, nu au dispărut și nici nu a încetat puterea lor, deoarece continuă să formeze neîncetat lumi noi, dând viață la noi creații și primind în continuare principiile reconstitutive ale lumilor care dispar.
Materia cosmică primitivă este supusă legilor care asigură stabilitatea și principiul vital universal care formează generații spontane în fiecare glob, pe măsură ce se dezvoltă condițiile necesare existenței în fiecare lume. În originea lor, lumile nu a fost create în plinătatea și maturitatea vieții. Puterea supremă nu se contrazice niciodată și, ca toate celelalte lucruri, universul s-a născut copil. Supusă legilor și sub impulsul inițial inerent propriei formării, materia cosmică primitivă a dat naștere în succesive etape la: turbioane, aglomerări de fluide difuze, cumuluri de materie nebuloasă, care s-au multiplicat și divizat până la infinit, pentru a da naștere în regiunile incomensurabile a întregii extensii Universale la diverse centre de creație.
Nebuloasele sunt regiuni ale mediului interstelar constituite din gaze și praf care au importanța lor cosmologică, pentru că sunt locuri unde se nasc stelele prin fenomene de condensare și agregare a materiei, chiar dacă în anumite ocazii sunt compuse din resturi de stele care au murit. Galaxiile sunt sisteme masive de stele, nori de gaz, planete, praf, materie obscură și energie obscură care sunt menținute grupate prin reciproca lor atracție gravitațională.
Cosmologii au situat sistemul nostru solar în galaxia cunoscută sub numele de Calea Lactee, care este o galaxie eliptică. În ciuda proporțiilor sale gigantice și vastității imperiului său, acesta ocupă un loc puțin apreciabil în Univers, reprezentând doar un punct neînsemnat și inapreciabil în imensitatea creațiilor siderale. Nu este decât una dintre miile de galaxii.
Regele nostru stelar posedă o suprafață luminoasă mobilă, aprinsă, ondulată, foc permanent de electricitate, care susține prin atracția reciprocă celelalte lumi din sistem și la care îi datorăm direct și indirect toate transformările vitale ale planetei noastre. Soarele a cărui dominație asigură stabilitatea, regularitatea și armonia lumilor planetare, nu este decât o unitate nesemnificativă și umilul tovarăș al altor multitudini, nu mai puțin splendide. Fiind un tip general în ordinea uranografică, cel mai probabil ca milioane de stele să fie tot atâtea centre de magnifice sisteme, unele asemănătoare cu ale noastre, unele inferioare, altele superioare, altele în formare sau decrepitare, manifestând viață în lumi încă necunoscute.
Astrofizicienii definesc planetele ca fiind corpuri cerești care se învârt în jurul unei stele, nu posedă propria lumină, ci o reflectă pe cea a soarelui, posedând fiecare planetă configurația ei proprie. În concordanță cu întrebarea 56 din Cartea Spiritelor, observăm că o infinitate de modele planetare sunt legate unele de altele prin similitudini, demonstrând că în natură nimic nu este izolat și inutil creat, iar planetele au origine magmatică și respectă legile imuabile ale creației.
Începând cu anul 2006, Pluto nu mai este considerat o planetă, iar celelalte opt cunoscute se pot divide în două grupuri: planete interioare, stâncoase și dense, numite telurice, iar planetele exterioare, gazoase și înghețate, numite joviene. Planeta noastră albastră nu se remarcă nici prin apropierea, dar nici prin îndepărtarea sa, neprezentând o relevanță accentuată în comparație cu celelalte lumi din Sistemul solar. Analizând terenul, văile, munții, variația calorică, stările de electricitate, magnetismul și numărul de sateliți, din acest punct de vedere, Pământul nu se distinge în niciun fel de celelalte planete. Studiind poziția Pământului în Sistemul Solar, vedem casa noastră că nu se bucură de privilegii și putem combate astfel argumentul celor care, datorită poziției lor, se înșală atunci când vor să abolească doctrina pluralității a lumilor locuite.
Ar fi prea mult orgoliu să considerăm că Dumnezeu a constituit Universul infinit doar pentru noi ca să trăim în el. Învățăturile spiritiste ne ajută să ne despuiem de vechea iluzie de a ne considera unicii privilegiați. Universul este infinit, spațiul este infinit și timpul este relativ. Există o relație directă între numărul infinit de planete și timpurile diverse și incompatibile care există. Dincolo de lumile materiale, în lumea spirituală eternitatea înlocuiește succesiunile efemere, căci Universul este o imensitate fără limite și o eternitate nesfârșită: acestea sunt două mari proprietăți ale naturii universale.
Vedem stelele nu așa cum sunt, ci așa cum au fost, vedem deci trecutul. Cu această cunoaștere putem menține teoria că universul exista mult înaintea nașterii pământului, etalându-și frumusețea în imensitatea cerurilor. Dacă nu avem încă demonstrația științifică a prezenței ființelor vii în alte lumi, nimic nu dovedește că nu poate exista cu un organism adaptat condițiilor acelor lumi. De fapt, entitățile spirituale s-au manifestat afirmând în multiple ocazii veridicitatea acestei teze. Deja nu mai există mutismul, pentru că nenumărați frați dezîncarnați au lăsat experiențele și sfaturile lor, eliminând definitiv înfricoșătoarea și sinistra tăcere.
Simplul aspect al naturii vorbește elocvent în favoarea noastră. Avem o mulțime de astfel de demonstrații, datorită imensei varietății de exemple de viață pe pământ. Prin simpla observare, știm că puterea creatoare este infinită și că nu putem opune în mod rațional nici un obstacol în calea manifestării vieții în univers. Abia, am penetrat în misterele care prezidă funcțiile obișnuite ale vieții, proprietățile fizice, acțiunea luminii și a electricității, efectele călduri și magnetismului. Nu se poate nega existența vieții pe alte planete, fără să restrângem puterea lui Dumnezeu între granițele înguste în care chiar conștiința umană nu se conformă circumscrisă pentru totdeauna. Suntem singuri? Viața a evoluat de asemenea și în alte colțuri ale universului, așa dictează logica și comunicările spirituale.
Astronomul și poetul cerurilor Camille Flammarion ne-a spus: « Trebuie să ne descurajăm pretenția de a putea judeca starea locuibilă a lumilor, ar fi o pretenție foarte aproape de ridicol să afirmi că suntem unici și că e unicul obiectiv al creației.» Intenția neîncetată a Autorului suprem nu este superflua, abstractă sau sterilă. Toate lumile au fost create pentru a fi locuite. Cum poate fi îndeplinită această axiomă dacă nu există ființe care să locuiască lumile sau să le cunoască? Unicul răspuns la această întrebare este ideea unei camere, care se alătură imediat idei de locuibilitate.
Spiritele ne explică că entitățile universului rămân cu complexitatea umană, independentă de unele diferențieri și adaptări necesare mediului planetei mai mult sau mai puțin avansate căreia îi aparține. În unul din articolele Revistei Spiritiste, spiritul lui Bernard Pallissy explică faptul că superioritatea planetei Jupiter nu se află doar în starea morală și intelectuală, ci și în forma fizică, comunicare, alimentare corporală, procesul de naștere, copilărie și dezîncarnare. În plus, indică faptul că principala ocupație a Spiritelor de pe Jupiter este cea de a încuraja spiritele care locuiesc în lumile inferioare să persevereze pe calea cea bună.
Planetele nu se supun la aceiași ordine de evoluție spirituală, ca și dispoziția lor în raport cu Soarele. Mai mult, din prisma ontologiei, examinarea comparativă a planetelor stabilește că o mare diversitate trebuie să domnească printre locuitorii acestor lumi. De la lumile inferioare la cele superioare există o corelație în ceea ce privește valoarea intelectuală și morală. Fiind universul un imperiu divin unde viața se exprimă în diferite forme, se dezvoltă neîncetat mii și mii de națiuni care coexistă în mod simultan în imensitatea spațiului, ajutându-se mutualmente și dezvăluindu-ne că fiecare se află în gradul său de evoluție și că nevoile lor sunt diferite. Astfel, are loc creația universală, Dumnezeu a creat întotdeauna, continuă să o facă și o va face mereu. E deja timpul să dăm deoparte bandajul inculturi, de aceea orice gânditor modern este demn să înțeleagă acest spectacol elocvent.
Spațiul se extinde deasupra capetelor noastre, nu este pustiu și tăcut, nu este indiferent cu constelațiile sale. Universul este populat! Legile eterne fizice și morale comandă executarea lor. Pentru toți cei îndoielnici, subliniez că iubirea este esența universului și că creațiile s-au născut din exalația divină pentru a se iubi reciproc. Dumnezeu este începutul și este pretutindeni, prin puterea, esența și prezența sa. Opera divină este frumoasă în ansamblu și perfectă până la infinit! Nu suntem singuri, ci suntem interconectați și nu este doar atracția fizică, razele de soare, căldura, magnetismul care reunesc toate ființele. Nu este doar principiul adevărului care stabilește legăturile indisolubile între umanități stelare, ci întregul univers infinit se afle sub o lege generală: legea familiei.
