Spiritism

Spiritismul este o știință pozitivă

Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 7, nr. 11 , Noiembrie 1864

Alocuțiunea Dlui Allan Kardec către Spiritiștii din Bruxelles și Anvers, în 1864

Publicăm această locuțiune la cererea unui număr mare de persoane care ne-au mărturisit dorința de a o conserva și pentru că tinde a face să considerăm Spiritismul sub un aspect oarecum nou. Revista Spiritistă din Anvers a reprodus-o integral.

Domnilor și dragi frați spiritiști,

Îmi face plăcere să vă dau acest titlu, pentru că, de și nu am avantajul de a cunoaște toate persoanele care asistă la această reuniune, îmi place să cred că suntem aici în familie și toți într-o comuniune de gânduri și sentimente. Chiar admițând că toți asistenții nu ar fi simpatizanți ai ideilor noastre, nu i-aș  confunda mai puțin, în sentimentul fratern care trebuie să anime adevărații Spiritiști cu toate persoanele, fără distincție de opinie.

Cu toate acestea, sunt fraților noștri în credință la care mă adresez, în special, pentru ale exprima satisfacția pe care o experimentez de a mă găsi printre ei și de ale oferii, în numele Societății din Paris, salutul confraternității spiritiste.

Am obținut deja dovada că Spiritismul contează în acest oraș cu mulți adepți serioși, devotați și luminați, înțelegând perfectamente scopul moral și filozofic al doctrinei; știam că aici o să găsesc inimi simpatice și acesta a fost un motiv determinant pentru mine să răspund la presanta și binevoitoarea invitație, făcută de mai mulți dintre voi, de a veni să fac o mică vizită în acest an.

Primirea amabilă și cordială pe care am primit-o mă va face să iau cele mai plăcute amintiri ale șederii mele aici.

Cu siguranță aș avea dreptul să mă mândresc de primirea care mi s-a făcut în diferite centre pe care le-am vizitat, dacă nu aș știi că aceste mărturii se adresează mai puțin omului și mai mult doctrinei, a cărui eu, nu-i sunt decât un umil reprezentant și ar trebui să fie considerată ca o profesie de credință, ca o aderare la principiile noastre; este așa cum le consider în ceea ce personalmente mă privește.

Mai mult, dacă călătoriile pe care le fac din când în când în centrele spiritiste nu ar trebui să aibă ca rezultat decât o satisfacție personală, le-aș considera ca inutile și m-aș abține; dar, pe lângă că contribuie la consolidarea legăturilor fraterne între adepți, ele au de asemenea avantajul de a-mi furniza subiecte de observație și studiu, de care doctrină întotdeauna va știi să profite.

Independent de faptele care pot servi la progresul științei, culeg de acolo materialele viitoarei istorii a Spiritismului, documente autentice despre mișcarea idei spiritiste, elementele, mai mult sau mai puțin favorabile sau contrare, pe care doctrina întâlnește conform localităților, forța sau slăbiciunea și moravurile adversarilor săi, mijloacele de combatere a celor din urmă, zelul și devotamentul adevăraților săi apărători.

Printre aceștia din urmă, trebuie să plasăm în primul rând pe toți cei care militează pentru cauză cu curaj, perseverență, abnegație și dezinteres, fără idei personale preconcepute, care caută triumful doctrinei pentru doctrină și nu pentru satisfacerea amorului lor propriu; în cele din urmă, cei care prin exemplul lor, dovedesc că morala spiritistă nu este un cuvânt van și se străduiesc să justifice această remarcabilă zicală a unui incredul: Cu astfel de doctrină, nu se poate fi Spiritist fără a fi un om de bine

Nu există un centru spiritist unde să nu fi găsit un număr mai mare sau mai mic de astfel de pioneri ai operei, de defrișori ai terenului, de acești luptători infatigabil care, susținuți de o credință sinceră și luminată, prin conștientizarea îndeplinirii unei datorii, nu rebută cu nici o dificultate, văzând devotamentul lor ca o datorie de recunoștință pentru beneficiile morale pe care le-au primit de la Spiritism. Este just ca numele celor cu care doctrina se onorează să se piardă pentru descendenții noștri și ca într-o zi să nu poată fi înscriși în panteonul spiritist?

Din nefericire, alături de ei se găsesc uneori copiii teribili ai cauzei, impacienții care, necalculând semnificația cuvintelor și a actelor lor, o pot compromite; cei care, prin zelul ireflexiv al ideilor intempestive și premature, furnizează, fără să vrea, arme adversarilor noștri. Apoi, vin cei care, nu iau Spiritismul decât la suprafață, fără să fie atinsă inima, dau prin propriul lor exemplu, o falsă opinie de rezultatul și tendințele morale.

Este acolo, fără îndoială, cea mai mare capcană care o întâlnesc propagatorii sinceri ai doctrinei, pentru că văd adesea opera pe care ei, în mod penibil, au schițat-o, distrusă chiar de cei care trebuie să-i secunde. Este un fapt constant că Spiritismul este mai obstrucționat de cei care îl înțeleg greșit, decât de cei care nu îl înțeleg deloc și chiar de dușmanii săi declarați; și trebuie remarcat că cei care îl înțeleg greșit, în general, au pretenția că îl înțeleg mai bine ca alții; nu este rar, să vezi novici care pretind, după câteva luni, să învețe din nou pe cei care au experiența dobândită prin studii serioase. Această pretenție, care trădează orgoliul, este ea însăși o probă evidentă a ignoranței despre adevăratele principii ale doctrinei.

Totuși, să nu se descurajeze Spiritiștii sinceri, este un rezultat al momentului de tranziție în care noi suntem; ideile noi nu se pot stabilii brusc și fără obstacole, întrucât trebuie să îndepărtăm ideile vechi, iar ideile noi întâlnesc forțamente adversari care le combat și le resping; apoi, oameni care le iau în sens contrar, care le exagerează sau care vor să le acomodeze după gusturile sau opiniile lor personale. Dar vine un moment în care, fiind cunoscute și înțelese adevăratele principii de majoritate, ideile contradictorii cad de la sine. Vedeți deja ce au devenit toate sistemele izolate, care au eclozat la originea Spiritismului; toate au căzut în fața observației mai riguroase a faptelor sau nu întâlnesc încă decât câțiva dintre acei partizanii tenace care, în toate lucrurile, se cramponează de primele lor idei fără a face un pas înainte. Unitatea s-a făcut în credința Spiritistă cu mai multă rapiditate decât s-ar fi putut spera; este pentru că Spiritele au venit, din toate punctele, pentru a confirma adevăratele principii, astfel încât astăzi există printre adepții întregii lumi o opinie predominantă care, dacă nu este încă cea a unanimității absolute, este incontestabil cea a imensei majorități; din care rezultă că oricine vrea să meargă în sens contrar acestei opinii, care nu găsesc decât puțin sau nici un ecou, se condamnă la izolare. Experiența este acolo pentru a o demonstra.

Pentru a remedia inconvenientul pe care tocmai l-am semnalat, adică pentru a preveni consecințele ignoranței și falselor interpretări, trebuie să ne consacrăm la vulgarizarea ideilor corecte, să formăm adepți luminați, al căror număr tot mai mare, va neutraliza influența ideilor eronate.

Vizitele mele la centrele spiritiste au naturalmente ca obiectiv principal în a ajuta în atribuția lor, frații noștri în credință. Prin urmare, profit de această ocazie pentru ale oferii instrucțiuni de care ar putea avea nevoie, ca dezvoltare teoretică sau ca aplicație practică a doctrinei, în măsura în care îmi este posibil să fac acest lucru. Obiectivul acestor vizite fiind serios, exclusivamente în interesul doctrinei, nu voi căuta în ele ovații, care nu sunt nici pe gustul meu, nici în caracter meu. Cea mai mare satisfacția mea este să mă găsesc alături de prieteni sinceri, devotați, cu care mă pot întreține fără constrângere și ne putem lumina mutualmente printr-o discuție amicală, unde fiecare aportă tributul propriilor observații.

În aceste călătorii, nu voi predica incredulilor; eu nu convoc niciodată publicul pentru a-l catehiza; într-un cuvânt, nu am de gând să fac propagandă; eu nu merg decât la întâlnirile adepților unde sfaturile mele sunt dorite și pot fi utile; le dau cu plăcere celor care cred că au nevoie de ele; mă abțin cu cei care se cred suficient de luminați care pot face abstracție de ele. Eu nu mă adresez decât oamenilor cu bună voință.

Dacă în aceste reuniuni s-au strecurat, în mod excepțional, persoane atrase de singurul motiv al curiozității, ele vor fi dezamăgite, pentru că nu au găsit acolo nimic care să-i poată satisface și dacă ar fi animați de un sentiment ostil sau de denigrare, caracterul eminamente grav, sincer și moral al adunării și al subiectelor care acolo sunt tratate, ar înlătura orice pretext plauzibil relei lor voințe. Acestea sunt gânduri pe care le exprim în diverse reuniuni la care sunt chemat să asist, astfel încât să nu se interpreteze greșit intențiile mele.

Am spus la început că nu sunt decât reprezentantul doctrinei. Orice explicații asupra adevăratului său caracter, vor atrage naturalmente atenția voastră asupra unui punct esențial care poate nu a fost în mod suficient luat în considerare până în prezent.

Cu siguranță, văzând rapiditatea progresului acestei doctrine, ar fi mai multă glorie să spun că sunt creatorul ei; amorul meu propriu și-ar găsi acolo beneficiu; dar, eu nu trebuie să-mi fac mai mare partea decât este; departe de a regreta, eu mă felicit, pentru că atunci doctrina nu ar fi decât o concepție individuală, care ar putea fi mai mult sau mai puțin justă, mai mult sau mai puțin ingenioasă, dar care, din acest motiv, și-ar pierde autoritatea. Ar putea avea partizani, poate o școală, ca mulți alții, dar cu siguranță nu ar fi dobândit în câțiva ani caracterul universalității care o distinge.

Este acolo un fapt capital, domnilor, și care trebuie să fie proclamat cu voce tare. Nu, Spiritismul nu este o concepție individuală, un produs al imaginației; nu este o teorie, un sistem inventat pentru nevoile unei cauze; Spiritismul își are sursa în însăși faptele naturii, în fapte pozitive, care se produc în fiecare clipă în fața ochilor noștri, dar a căror origine nu a fost suspectată. Prin urmare, este un rezultat al observației, o știință într-un cuvânt: știința relațiilor dintre lumea vizibilă și lumea invizibilă; o știință încă imperfectă, dar care se completează în fiecare zi cu noi studii și care va cuceri un loc, fiți convinși, alături de științele pozitive. Spun pozitive, pentru că toate științele care se bazează pe fapte sunt științe pozitive și nu puramente speculative.

Spiritismul nu a inventat nimic, pentru că noi nu inventăm ceea ce este în natură. Newton nu ai inventat legea gravitației; această lege universală a existat înaintea lui; fiecare făcea aplicația acestei legi și simțea efectele ei și totuși, nu s-a cunoscut.

Spiritismul vine la rândul său pentru a arăta o nouă lege, o nouă forță în natură: cea care rezidă în acțiunea Spiritelor asupra materiei, o lege la fel de universală ca cea a gravitație și a electricității și cu toate acestea, încă necunoscută și negată de anumite persoane, la fel ca toate celelalte legi în momentul descoperirii lor; este că, generalmente, oamenilor le este greu să renunțe la ideile lor preconcepute și că, din amor propriu, îi costă să convină că s-au înșelat sau că alții ar fi putut găsi ceea ce ei înșiși nu au găsit.

Dar, cum în definitiv această lege se bazează pe fapte și contra faptelor nu există nici o negare care poate prevala, va trebui să cedeze evidenței, așa cum cei mai recalcitranți a trebuit să fi făcut pentru mișcarea Pământului, formarea globului și efectele aburului. Oricât de mult taxează fenomenele ca fiind ridicole, nu pot împiedica ceea ce există.

Spiritismul, deci, a căutat explicația fenomenelor de o anumită ordine și care, în toate epocile, s-au produs de o manieră spontană; dar, ceea ce mai presus de toate la favorizat în cercetările sale, este că i s-a dat puterea de a le produce și a le provoca, până într-un anumit punct. El a găsit mediumurile ca instrumente propice a acestui efect, la fel cum fizicianul a găsit în baterie și în mașina electrică mijloacele de reproducere a efectelor fulgerului. Aceasta, se înțelege, este doar o comparație și nu o analogie pe care pretind să o stabilesc.

Dar, aici, există o considerație de mare importanță, care este că, în cercetările sale, el nu a procedat prin intermediul ipotezei așa cum l-au acuzat; nu a presupus existența lumii spirituale pentru a explica fenomenele pe care le avea în fața ochilor; el a procedat prin intermediul analizei și observației; de la fapte s-a remontat la cauză, iar elementul spiritual i s-a prezentat ca o forță activă; el nu l-a proclamat până nu l-a constatat.

Acțiunea elementului spiritual, ca putere și ca lege a naturii, deschide, deci, noi orizonturi științei, oferindu-i cheia la o multitudine de probleme neînțelese. Dar dacă descoperirea legilor puramente materiale a produs în lume revoluții materiale, cel al elementului spiritual pregătește acolo o revoluție morală, căci schimbă totalmente cursul ideilor și credințelor cele mai adânc înrădăcinate; arată viața sub un alt aspect; ucide superstiția și fanatismul; amplifică gândul și omul, în loc să se târască în materie, circumscrie viața sa între naștere și moarte, se elevă până la infinit; știe de unde vine și unde merge; vede un obiectiv în munca sa, în eforturile sale, un motiv de a fi pentru bine; știe că nimic din ce dobândește aici pe pământ în cunoaștere și moralitate nu este pierdut pentru el, iar progresul său continuă infinitamente dincolo de mormânt; el știe că are întotdeauna viitor pentru el, oricare ar fi insuficiența și concizia existenței prezente, în timp ce idea materialistă prin circumscrierea vieții la existența actuală, îi oferă ca perspectivă neantul, care nu are nici măcar ca compensare depărtarea, căci nimeni nu poate recula după bunul plac, pentru că noi putem cădea mâine, peste o oră și atunci, fructul muncii noastre, al veghii noastre, al cunoștințelor dobândite se pierd pentru totdeauna pentru noi, adesea, fără să fi avut timp să ne bucurăm de ele.

Spiritismul, repet, demonstrând, nu prin ipoteză, ci prin fapte, existența lumii invizibile și a viitorului care ne așteaptă, schimbă totalmente cursul ideilor; conferă omului forța morală, curajul și resemnarea, pentru că nu mai lucrează doar pentru prezent, ci pentru viitor; el știe că dacă nu se va bucura astăzi, se va bucura mâine. Demonstrând acțiunea elementului spiritual asupra lumii materiale, el lărgește domeniul științei și astfel deschide, o nouă cale către progresul material. Omul va avea atunci o bază solidă pentru stabilirea ordinii morale pe pământ; va înțelege mai bine solidaritatea care există între ființele acestei lumi, deoarece această solidaritate se perpetuează infinitamente; fraternitatea nu este doar un cuvânt van, ea ucide egoismul în loc să fie ucisă de egoism și absolut naturalmente omul impregnat de aceste idei va conforma legile și instituțiile sociale.

Spiritismul conduce în mod inevitabil la această reformă; astfel, se va îndeplini, prin forța circumstanțelor, revoluția morală care trebuie să transforme umanitatea și să schimbe fața lumii, iar aceasta simplamente prin cunoașterea unei noi legi a naturii, care oferă un alt curs ideilor, o soluție acestei vieți, un obiectiv pentru aspirațiile viitorului și ne face să privim lucrurile dintr-un alt punct de vedere.

Dacă detractorii Spiritismului- vorbesc despre cei care militează pentru progresul social, despre scriitori care predică emanciparea popoarelor, libertatea, fraternitatea și reforma abuzurilor,- ar cunoaște adevăratele tendințe ale Spiritismului, amploarea și rezultatele inevitabile, în loc să îl batjocorească așa cum fac, lansând fără încetare obstacole în calea sa, ei l-ar vedea ca cel mai puternic levier pentru a ajunge la distrugerea abuzurilor pe care le combat; în loc să-i fie ostil, ei l-ar aclama ca un ajutor providențial; din nefericire, majoritatea cred mai mult în ei însuși decât în Providență. Dar levierul acționează fără ei și în ciuda lor, iar irezistibila putere a Spiritismului va fi cu atât mai bine constatată cu cât va avea mai mult de combătut. Într-o zi, vom spune despre ei și nu va fi pentru gloria lor, ceea ce ei înșiși au spus despre cei care au combătut mișcarea Pământului și care au negat puterea aburului. Toate negările, toate persecuțiile, nu au împiedicat aceste legi naturale să-și urmeze cursul lor; chiar tot sarcasmul incredulității nu poate împiedica acțiunea elementului spiritual care este, de asemenea, o lege a naturii.

Spiritismul, considerat în această manieră, pierde caracterul de misticism care i-l reproșează detractorii săi, cel puțin de cei care nu-l cunosc; nu mai este știința minunatului și supranaturalului suscitat, este domeniul naturii îmbogățit de o nouă și fecundă lege, o probă în plus a puterii și înțelepciunii Creatorului; în cele din urmă, cu spiritismul cunoașterea umană are mai puține limite.

Acesta este rezumatul, domnilor, a punctului de vedere din care trebuie considerat Spiritismul. În această circumstanță, care a fost rolul meu? Nu a fost nici cea de inventator, nici cea de creator; am văzut, observat, studiat faptele cu grijă și perseverență; le-am coordonat și am dedus consecințele; aceasta este toată partea care îmi revine mie; ceea ce eu am făcut, ar fi putut să facă o altă persoană în locul meu. În toate acestea, eu am fost un simplu instrument al planurilor Providenței și îi mulțumesc lui Dumnezeu și Spiritelor bune că au binevoit să se servească de mine; este o atribuție pe care eu am acceptat-o cu bucurie și de care mă străduiesc să mă fac demn rugându-mă lui Dumnezeu să-mi dea forța necesară pentru a o îndeplinii, conform sfintei sale voințe. Această atribuție, cu toate acestea, este grea, mai grea decât oricine poate crede; și dacă are vreun merit pentru mine, este pentru că sunt conștient că nu am reculat în fața nici unui obstacol sau sacrificiu; va fi munca vieții mele până în ultima mea zi, pentru că înaintea unui obiectiv atât de important, toate interesele materiale și personale să șterg ca punctele înaintea infinitului .

Termin această scurtă expunere, domnilor, adresând sincere felicitări fraților noștri din Belgia, prezenți sau absenți, a căror zel, devotament și perseverență au contribuit la implantarea Spiritismului în această țară. Semințele pe care le-au semănat în aceste mari centre de populație, precum Bruxelles, Anvers, etc., nu au fost, sunt sigur, aruncate pe sol steril.

Allan Kardec – Revista Spiritistă
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Published by revistasocietățiispiritisteromâne