Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 4, nr. 12, decembrie 1863
Un publicist distins pentru a cărui caracter profesăm cea mai profundă stimă și a cărui simpatie față de Filozofia Spiritistă, dar căruia utilitatea învățăturii Spiritelor nu i-a fost demonstrată încă, ne scrie următoarele:
«Cred că umanitatea a fost de foarte mult timp în posesia principiilor pe care le-ați expus, principii pe care le iubesc și le apăr fără ajutorul comunicaților spiritiste, cu aceasta nu vreau să spun, rețineți bine, că neg ajutorul luminilor divine. Fiecare dintre noi primește acest ajutor într-o anumită limită, potrivit gradului de bunăvoință, a iubiri sale față de aproape și, de asemenea, conform misiunii pe care o are de îndeplinit în timpul șederii sale pe pământ. Nu știu, dacă v-au pus comunicațiile voastre în posesia unei singure idei, a unui singur principiu care nu a fost cu anterioritate expus de seria de filozofi și gânditori care, de la Confucius la Platon, la Moise, Iisus Hristos, Sfântul Augustin, Luther, Diderot, Voltaire, Condorcet, Sfântul Simon etc., au făcut să progreseze umila noastră planetă. Nu cred, iar dacă greșesc, vă voi fi foarte recunoscător pentru efortul pe care îl veți face pentru a demonstra eroarea mea. Consemnați bine că nu condamn procedeele voastre spiritiste: le cred inutile pentru mine etc..»
Dragul meu domn, o să răspund în câteva cuvinte la întrebarea ta. Nu am nici talentul și nici elocvența ta, dar voi încerca să fiu clar, nu numai pentru tine, ci și pentru cititorii mei, cărora răspunsul meu le poate servi drept învățătură. De aceea o fac prin intermediul jurnalului meu.
În primul rând, voi spune că există două opțiuni: fie comunicațiile cu Spiritele există, fie nu există. Dacă nu există, milioane de persoane care se comunică zilnic cu ele își fac o stranie iluzie, iar eu însumi aș fi avut o idee singulară de a le atribui ceea ce mi-aș fi putut face un merit; dar nu este atât de util în a discuta acest punct, deoarece nu-l contestați. Dacă această comunicație există, trebuie să aibă utilitatea sa, pentru că Dumnezeu nu face nimic inutil; acum, această utilitate reiese nu numai din această învățătură, dar încă și mai presus de toate din consecințele acestei învățături, după cum vom vedea în curând.
Voi spuneți că aceste comunicații nu învață nimic nou aparte de ceea ce au învățat toți filozofii după Confucius, de unde trageți concluzia că sunt inutile. Proverbul: «Nu este nimic nou sub soare» este perfectamente adevărat, iar Edouard Fournier a demonstrat-o în mod clar în interesanta sa operă Vieux neuf; ceea ce a spus despre operele industriei este de asemenea adevărat în materie de filosofie, și aceasta dintr-un motiv foarte simplu: că marile adevăruri sunt din toate timpurile și, în toate timpurile, au trebuit să fie revelate oamenilor de geniu. Doar pentru că un om a formulat o idee rezultă că cel care o formulează după el, va fi inutil? Socrate și Platon nu au enunțat principii morale identice cu cele ale lui Isus? Trebuie conclus că doctrina lui Isus a fost o superfluitate? În acest sens, foarte puține lucrări ar fi de o utilitate reală, deoarece, în cea mai mare parte, se poate spune că altcineva a avut același gând și că a fost suficient să recurgă la el. Tu însuți, dragul meu domn, care îți consacri talentul tău la triumful ideilor de progres și libertate, ce spui de ce nu au spus alți o sută înaintea ta? Ar trebui să se concludă din aceasta că trebuie să tăceți? Să nu credeți. Confucius, de exemplu, proclamă un adevăr, apoi vin după el, unul, doi, trei, alții o sută de oameni, îl dezvoltă, îl completează și îl prezintă sub altă formă, astfel încât acest adevăr, care rămăsese în uitare în arhivele istoriei și privilegiul câtorva erudiți, se popularizează, se infiltrează în mase și termină în a deveni o credință comună. Ce s-ar fi întâmplat cu ideile filozofilor antici dacă nu ar fi fost preluate din fundamentele sale de scriitorii moderni? Câți le-ar cunoaște astăzi? Așa că, fiecare, la rândul său vine să dea lovitura sa de ciocan.
Așadar, să presupunem că Spiritele nu au învățat nimic nou; că nu au revelat nici cel mai mic adevăr nou; că nu au făcut, într-un cuvânt, decât să repete toate cele pe care le-au profesat apostolii progresului, așadar, nu înseamnă nimic aceste principii învățate astăzi de vocile lumii invizibile, în toate părțile lumii, în interiorul tuturor familiilor și de la palat până la cabană? Nu înseamnă nimic, așadar, aceste milioane de lovituri de ciocan date în fiecare zi, la orice oră și pretutindeni? Credeți că masele nu sunt mai atinse și mai impresionate de maximele venite de la părinți sau prieteni lor decât cele a lui Socrate și Platon, pe care nu le-au citit niciodată sau pe care le cunosc doar după nume? Cum, tu, dragul meu domn, care combați abuzurile de toate tipurile, poți să disprețuiești un asemenea auxiliar? Un auxiliar care bate la toate ușile, bravând toate consemnele și toate măsurile inchizitoriale? Acest auxiliar solitar, veți avea într-o zi dovada, că va triumfa asupra oricărei rezistențe, pentru că învinge abuzurile de la bază sprijinindu-se pe credința care se stinge și pe care el vine să o consolideze.
Tu predici fraternitatea în termeni elocvenți, e foarte bine și te admir; însă, ce este fraternitatea cu egoism? Egoismul va fi întotdeauna piatra de poticnire în realizarea celor mai generoase idei; exemplele vechi și recente nu vor lipsi ca să susțină această propunere. Prin urmare, trebuie smuls răul din rădăcini și pentru aceasta, combaterea egoismului și orgoliului care au făcut și vor face să avorteze proiectele cele mai bine concepute. Și cum să se distrugă egoismul sub imperiul ideilor materialiste care concentrează acțiunea omului asupra vieții prezente? Pentru cel care nu așteaptă nimic după această viață, abnegația nu are nici un motiv de a fi; sacrificiul este o înșelăciune, pentru că ar trebui profitat de scurtele bucurii ale acestei lumii. Acum, cine dă această credință inalterabilă în viitor mai bine decât Spiritismul?
Cum Spiritismul a reușit să triumfe asupra incredulității a unui număr atât de mare de persoane, să supună atâtea pasiuni rele, dacă nu prin dovezile materiale pe care le dă, și cum poate să dea aceste dovezi fără rapoartele stabilite cu cei care nu mai sunt pe pământ? Nu înseamnă nimic, așadar, să fi învățat persoanele de unde vin, unde merg și viitorul care le este rezervat? Solidaritatea pe care o învață nu mai este o simplă teorie, este o consecință forțată a relațiilor care există între morți și vii; relații care fac din fraternitatea dintre oamenii vii nu doar o datorie morală, ci o necesitate, pentru că este de interes pentru viața viitoare.
Ideile de caste, prejudecățile aristocratice, produse de orgoliu și egoism nu au fost, în toate timpurile, un obstacol pentru emanciparea maselor? E suficient să se spună în teorie celor privilegiați din naștere și avere: «Toți oamenii sunt egali!» Evanghelia a fost suficientă pentru a persuada creștini posesorii de sclavi, iar acești sclavi sunt frații lor? Acum, ce poate distruge aceste prejudecăți, ce este mai echitabil pentru toți decât certitudinea că în ultimele ranguri ale societății se găsesc ființe care au ocupat vârful scării sociale; că printre slujitorii noștri, printre cei cărora le dăm pomană, se pot găsi rude, prieteni, oameni care ne-au dat ordine; că, în fine, cei care sunt la înălțime acum pot descinde până la ultima treaptă? Este, așadar, o învățătură sterilă pentru umanitate? Această idee este nouă? Nu. Mai mult de un filozof a emis și a prezentat această mare lege a justiției divine. Nu înseamnă nimic în a da o dovadă palpabilă, evidentă? Cu multe secole înainte de Copernic rotunjimea și mișcarea pământului au fost stabilite ca principii de Galilei și Newton; acești savanți au venit să demonstreze ceea ce alți nu au făcut decât să bănuiască; la fel se întâmplă cu Spiritele care vin să dovedească marile adevăruri, care au rămas în stare de litere moarte pentru marea majoritate, dându-le drept bază o lege a naturii.
Ah, dragul meu domn! Dacă ați ști ca și mine câte persoane, care ar fi fost obstacole în realizarea ideilor umanitare, și-au schimbat maniera de a vedea și au devenit astăzi campioni, mulțumită Spiritismului, nu ați spune că învățătura Spiritelor este inutilă; l-ați binecuvânta ca pe o ancoră de salvare a societății și ați dori cu ardoare propagarea sa. Este, așadar, învățătura filosofilor care le lipsea acelor persoane? Nu, pentru că majoritatea sunt oameni luminați, dar pentru ei filozofii erau visători, utopici, vorbăreți. Ce spun? Revoluționari. A fost necesar să le atingă inima, iar cine le-a atins-o au fost vocile de dincolo de mormânt care s-au auzit în propria lor casă.
Dați-mi voie, dragă domn, să rămân aici pentru astăzi; abundența materialului mă forțează să amân până în numărul următor chestiunea luată în considerare dintr-un alt punct de vedere.
