Rafael González Molina
Emisfera nordică a început să aprecieze primele arome ale primăverii, când în orașul Madrid a venit pe lume, la sfârșitul iernii anului 1920, mai precis pe 13 martie, Rafael Gonzalez Molina care urma să fie o persoană de mare referință prin calitatea sa umană, curajul și munca în favoarea Spiritismului, pe care o va realiza ani mai târziu.
Provenea dintr-o familie cu origini foarte umile, dar, cu toate acestea, dificultățile materiale nu am fost un obstacol pentru el, deoarece de la o vârstă fragedă a fost înclinat spre diferite pasiuni dintre care s-a remarcat una în special, cititul. Dorința neobosită de cunoaștere și preocupările pentru a știi i-au adus un spectru amplu de viziune sufletului său neliniștit. Înclinația către literatură l-a făcut să descopere în adolescență autori de renume, precum Victor Hugo sau Alexandre Dumas.
Un excelent jucător de șah, ceea ce reflectă o mare abilitate mentală, a ajuns să câștige titlul de sub campion la Castilla de Ajedrez.
Viața sa profesională a fost legată de comerț, fiind vânzător de pantofi pentru un timp. S-a căsătorit cu Dna Manuela Morata Gismera și odată cu trecerea timpului au constituit o frumoasă familie împreună cu cei patru copii ai lor Felix, Rafael, Ana Isabel și Jesus.
În 1954 au avut loc multe evenimente în lume, care au influențat economia și progresul științifico-socio-cultural al umanității. Cu toate acestea, în Spania situația poporului a fost foarte complexă .
Spania era distrusă ca urmare a devastării provocate de Războiul Civil. Continua să fie o națiune încă rămas în urmă din multe puncte de vedere în comparație cu alte țări europene, cu o multitudine de răni nevindecate și o chinuitoare lipsă de libertăți și drepturi. Reformele erau aproape imperceptibile, în comparație cu câțiva ani în urmă, mai precis în 1952, când a fost eliminată cartela de rații.
Foamea și nevoia de produse bazice, la care se suma populația decimată din cauza războiului civil, au creat o situație socială foarte complicată. Regimul franchist a decis să rezolve dificultățile economice cu modelul cunoscut sub numele de autarhie, similară cu cea a lui Musolini și deja consolidată de Hitler în Germania.
Anii postbelici au fost marcați de lipsuri și o creștere a pieței negre la diverse produse. Intervenționismul statal a fost acerb și corupția generalizată.
Datorită situației delicate prin care Spania trecea, Rafael Gonzalez Molina decide în 1954, mai exact pe 23 martie, la vârsta de 34 de ani, să emigreze în Brazilia, alegând să locuiască în marea metropolă Sao Paolo, una din cele mai mari conurbații din lume. Puțin mai târziu, au călătorit pentru a se alătura lui, soția sa Manuela și copiii lor. Datorită noilor circumstanțe, a trebuit să se adapteze la o viață diferită, motiv pentru care a căutat un loc de muncă în distincte domenii. A lucrat la confecționarea modelelor, ca fotograf și când a putut financiar a deveni proprietarul unui magazin de îmbrăcăminte pentru femei.
În ciuda dificultăților cu care se confruntă un străin într-o țară nouă, familia a avut prieteni foarte buni, care le-au oferit căldura unei case și umărul necesar în adversități, ușurându-le drumul.
În cercul de prieteni a existat un cuplu spiritist care i-a introdus în cunoașterea Doctrinei. Cuplul de brazilieni le-a proporționat cărțile care alcătuiesc Codificarea Spiritistă, deschizându-le și mai mult înțelegerea asupra de ce-urilor vieții, extinzându-le bagajul valorilor nobile. Astfel, cei doi străini care locuiau în Brazilia au ajuns să înțeleagă măreția și profunzimea învățăturilor pe care le conținea spiritismul.
Amploarea explicațiilor raționale, clare și fundamentale ale Evangheliei după spiritism a umplut golul pe care Rafael îl simțea în interiorul său, oferindu-i forță spirituală și clarificând enigmele existențiale pe care le avea până atunci, conducându-l spre îmbrățișarea idealului spiritist cu curaj și determinare. A fost întotdeauna fidel Doctrinei Spiritiste codificată de Allan Kardec căutând mereu să urmeze valorile etic-morale pe care Spiritismul le oferă.
Din acel moment, cuplul Gonzalez Morata a început să frecventeze diferite centre spiritiste, până când într-una dintre aceste vizite au găsit un centru unde a experimentat o afinitate specială cu membrii componenți. Acel centru se numea Centrul Spiritist Fratele X, care funcționează în prezent.
La cursurile pe care cuplul le frecventa ca asistenți, Rafael la cunoscut pe Dl. Stamatis, un asiduu frecventator al Centrului de naționalitate greacă, care de asemenea era rezident în Brazilia și care datorită cunoștințelor sale profunde, a reușit să-l îndrume pe Rafael în înțelegere a spiritismului și să-l ajute foarte mult în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, derivând astfel într-o adevărată prietenie fraternă.
În urma înțelegerii instrucțiunilor expuse de Spiritele bune, care ne avertizează că în afara carității nu există mântuire, Rafael a început să se implice în acțiuni de solidaritate. Pe lângă implicarea în activitățile caritative, asistă la cursuri de pregătire, studiază în profunzime beneficiile paselor spiritiste și tot ceea ce era relaționat cu organizarea unui centru spiritist. Frecventează masa mediumnică a centrului ca îndoctrinat unde, cu cunoștințele și experiența sa, a îndrumat spiritele suferinde. Nu a încetat în niciun moment al vieții sale să caute instrucțiuni, citind mereu pentru a se forma în mod corect, cu unica finalitate de a-i servi lui Isus.
De asemenea, a susținut prelegeri în cadrul Federației Spiritiste din Sao Paulo, unde a explicat într-un mod simplu cu o relatare comunicativ eficientă și cu obiectivitate magistrală toate fundamentele spiritiste. Reîncarnarea, pluralitatea lumilor locuite și mediumnitatea, au fost subiecte relevante abordate de el în diferite simpozioane, dezbateri și întâlnit spiritiste.
La 13 ani după ce și-a stabilit reședința în Brazilia și a plecat să caute o viață mai bună pentru familia sa, găsind de asemenea bucuria și satisfacția cunoașterii spiritismului, Rafael și cei dragi lui s-au întors în Spania în cursul anului 1967.
Situația națională nu se schimbase prea mult în ceea ce privește libertatea de exprimare, încă se simțea represiunea și persecuția la tot ceea ce nu se urma conform ordinelor impuse de dictatura franchistă.
În acea perioadă, reuniunile pentru studiul și analiza doctrinei spiritiste erau clandestine, realizate discret în garaje, subsoluri sau mansarde spiritiste, în așa fel încât să nu afle vecinii sau orice alt cetățean ca să nu îi poată denunța, pentru că simpatizanții spiritismului erau hărțuiți, reprimați și închiși. Publicațiile au fost interzise, presa spiritistă suspendată și centrele închise pe termen nelimitat.
Rafael fiind obișnuit cu libertatea de exprimare, anumite dificultăți i-au produs o insatisfacție extraordinară, ca de exemplu: confruntarea cu interzicerea adunării unui grup mai mare de șapte persoane fără autorizarea expresă a guvernului, persecuția spiritismului și numărul redus de grupuri spiritiste.
Toate acestea l-au condus să-și dorească din suflet să contribuie într-un fel la rezolvarea acestei situații.
Conștient de valoarea libertății de gândire oferită de cunoașterea spiritistă în problemele transcendentale ale ființei nemuritoare, decide la începutul anilor 1970, cu un enorm curaj și îndrăzneală să stabilească bazele legalizării spiritismului în Spania, astfel încât centrele spiritiste să poată fi create, depășind obstacolele guvernamentale și sociale. Cu toate acestea, obiectivul său a necesitat mult timp pentru a se materializa.
La începutul tranziției de la dictatura franchistă la democrație, Rafael, demonstrând valoarea și consistența ideilor sale, a publicat revista Divulgarea Spiritistă în 1977, fotocopiind copiile și distribuindu-le gratuit. În acel moment, Rafael deținea două magazine de fotografie; el a vândut unul dintre magazine pentru a obține bani suficienți pentru acoperirea costurilor de diseminare a revistei. Cu mare efort, câteva numere mai târziu reușește să o tipărească și să o distribuie în chioșcurile din Madrid. Douăzeci de ani revista a fost în plină divulgare, terminând această activitate difuzivă în 1997.
De asemenea, el a fondat, la 25 noiembrie 1978, rodul tangibil al eforturilor sale, Centrul Spiritist de Studii și Divulgare Spiritistă (CEYDE), a cărui adresă la acea vreme era Puerta del Sol nr. 14, stânga 3, un spațiu mare care avea 130 de scaune amenajate pentru a găzdui fluxul mare de participanți.
Între timp, la el acasă primea, aproape zilnic, vizite din partea inspectorilor care adunau cărți spiritiste pentru a le certifica conținutul, într-o dorință clară de a menține controlul Statul asupra libertății de gândire.
După ce Rafael și-a părăsit postul de președinte în Ceyde, acest rol a fost asumat de Clara Moreno și Félix Reyes consecutiv pentru o perioadă de aproximativ un an fiecare. După ei, a deținut președinția centrului Aurora Vaz Caballero pentru o perioadă de doisprezece ani. Sub direcția Aurorei, centrul spiritist s-a mutat pe strada Montera nr. 10-12, rămânând acolo până în 2013, moment în care s-a mutat pe aceeași stradă puțin mai sus în Montera nr. 24. Motivul unei astfel de schimbări a sediului central nu a fost altul decât proiectul de construcție al unui hotel în clădirea unde se afla sediul centrului spiritist. În prezent, patruzeci și doi de ani mai târziu, CEYDE își păstrează ușile deschise pentru oricine dorește să învețe principiile spiritiste.
Rafael, ca lucrător spiritist neobosit, a importat în 1985 cărți spiritiste din Brazilia pe care le-a tradus din portugheză în spaniolă. Le aducea și din Argentina, exportându-le în diferite țări și desfășurând astfel o muncă divulgativă de anvergură internațională. Creează Editura Spiritistă Spaniolă pentru a răspândi Doctrina Spiritistă codificată de Allan Kardec în întreaga lume.
Intrepiditatea și tenacitatea personalității lui Rafael i-au mai temperat caracterul sever care se reflecta în acțiunile sale, ceea ce l-a determinat chiar să se întâlnească cu ministrul de interne la acea vreme, domnul Juan José Rosón. Ministrul respectiv a fost în funcție doar doi ani, din 1980 până în 1982, dar a fost suficient pentru ca Rafael să obțină o întâlnire cu el. În acea întâlnire, el i-a oferit cărți spiritiste pentru biblioteca Senatului.
Știa foarte bine cum să se beneficieze de condițiile vremurilor. Astfel, profită de schimbările din fundațiile politico-sociale prin care țara trecea, prezentând pentru legalizare primele statute ale Asociației Spiritiste Spaniole, pe 20 octombrie 1981. După anii de interdicție de către dictatură, s-a deschis ușa pentru înregistrările legale a centrelor spiritiste.
După trei ani de eforturi, precizamente pe 10 octombrie 1984, documentele care legalizau Federația Spiritistă Spaniolă (FEE) au fost înregistrate în registrul general al asociațiilor din Ministerul de Interne. Cu această realizare, Madrid se mândrea a fi Capitala Mișcării Spiritiste Spaniole.
Anumite ziare naționale precum El País au reflectat acest eveniment important în articole.
Pe lângă președinția centrului Ceyde, Rafael asumă și postul de președinte al Federației Spiritiste Spaniole în următorii cincisprezece ani în care solidifică instituția federativă cu propriul său exemplu și cu atitudini elevate față de problemele apărute.
La trei zile după legalizarea Federației Spiritiste Spaniole, a avut loc al II-lea Simpozion Regional Spiritist care a contat cu un număr mare de participanți.
Spania a fost importantă în ceea ce privește mișcarea spiritistă. De-a lungul istoriei, au fost organizate congrese internaționale sau mondiale pe teritoriul spaniol, ca de exemplu:
I Congresul Spiritist Internațional, Barcelona 1888
III Congresul Internațional Spiritist, Madrid 1892
V Congresul Spiritist Internațional, Barcelona 1934
Totuși, marea aspirație a lui Rafael González Molina a fost ca Madrid să găzduiască un Congres Mondial al Spiritismului, lucru care în 1992 a devenit realitate.
În anul în care Spania a comemorat cea de-a 500-a aniversare a descoperirii Americii, în care Expo 92 a avut loc la Sevilla, Jocurile Olimpice la Barcelona, Madrid obține titlul de capitală culturală europeană, iar Federația Spiritistă Spaniolă organizează, cu mult efort și dedicare, Congresul Mondial al Spiritismului.
Această realizare extraordinară pentru concetățeni a avut loc la Centrul de Conferințe din Madrid, situat în Paseo de la Castellana nr. 99,centrul fiind în prezent atașat la Tur de Spania, care la rândul său depinde de Ministerul Energiei, Turismului și Agendei Digitale.
Această incintă dispune de multe săli, principalele fiind Auditoriul care beneficiază de 995 de locuri și amfiteatrul cu 914 locuri. Cu lema: «Spiritismul, o paradigmă certă pentru umanitate», pe 27, 28 și 29 noiembrie a aceluiași an, s-a desfășurat cu mult succes, mult așteptata întâlnire spiritistă internațională, propusă de Rafael González Molina.
Amfitrionul din Madrid a putut conta cu prezența și prelegerile unor conferențiați renumiți. Rafael a fost primul reprezentant spiritist care a reușit să îi aducă pe Divaldo Pereira Franco și Raúl Teixeira în Spania, care sunt divulgatori mondiali ai spiritismului.
Participarea publicului interesat a fost impresionantă și extraordinară. La eveniment s-au prezentat peste 700 de participanți. Dintre cele 16 naționalități diferite 442 au fost din Spania și 260 din alte țări ibero-americane. Congresiștii naționali și internaționali și-au unit federațiile și asociațiile într-o armonie de intenții, toți nutrind dorința de-a extinde divulgarea spiritismului.
Cităm anumiți congresiști care au participat la Congresul Mondial al Spiritismului : Nestor Masotti (Federația Spiritistă Braziliană), Juan Antonio Durante (Federația Spiritistă Argentiniană), Roger Pérez (Franța), Benjamín Rodríguez (Statele Unite), Janet Dancan (Anglia), Genaro Bravo Rabanales (Guatemala) ), Renée Leclerc (Belgia), Manuel dos Santos Rosa (Portugalia), Domenico Ramagnolio (Italia), Divaldo Pereira Franco președinte de onoare al Congresului (Brazilia) și Raúl Teixeira (Brazilia).
Alternativ cu Congresul, la sediul Federației Spiritiste Spaniole, în noaptea de 28 noiembrie 1992, a avut loc o reuniune istorică, în care s-a creat Consiliului Internațional Spiritist (CEI), care astăzi este constituit din 36 de țări, alegându-l pe Rafael González Molina ca secretar general al respectivei organizații.
Acest Congres Mondial al Spiritismului a marcat o etapă importantă în istoria spiritismului spaniol, deoarece din acel moment au avut loc congrese naționale, seminarii, conferințe și evenimente anuale pe tot teritoriul spaniol.
Pentru toate aceste realizări importante în evoluția spiritismului, Dl. Rafael González Molina este considerat un adevărat organizator al mișcării spiritiste din Spania.
După opt ani, în care suferă de probleme de sănătate și după ce și-a atins obiectivul de divulgare spiritistă, forța sa fizică se debilitează, iar pe 16 mai 2005 la 85 de ani, Rafael González Molina dezîncarnează.
Trei ani mai târziu, soția sa Dna. Manuela Morata Gismera dezîncarnează la 25 martie 2008, la vârsta de 83 de ani.
Astfel, Societatea Spiritistă Română cu ajutorul Societății Spaniole a Divulgatorilor Spiritiști (SEDE) îi aduce un omagiu sincer și adevărat acestui om discret care, datorită meritelor și fidelității sale față de principiile spiritiste, a știut să facă față în mod excepțional problemelor instituționale, astfel încât spiritismul să poată ajunge infrastructura necesară și să atingă poziția pe care o ocupă astăzi în Spania. Din punct de vedere spiritual centru Ceyde a fost un real sprijin constitutiv pentru crearea centrelor spiritiste atât cele spaniole, cât și cele din afara Spaniei.
