Cesare Lombroso
Ezechia Marco Lombroso, cunoscut sub pseudonimul Cesare Lombroso, a fost un medic și criminolog italian, un reprezentant al pozitivismului criminologic. S-a născut la Verona, Italia, la 6 noiembrie 1835.
Fiul lui Aaron Lombroso și al lui Zefora Levi. Tatăl său a fost ultimul descendent al unei străvechi familii bogate de evrei spanioli, iar mama sa, tot evreică, fiica unor bogați industriași. A avut patru frați, Sansón Hércules, Pascua, Rómulo și Clara.
Lombroso și-a trăit primii ani la Chieri, inițiindu-și studiile la Verona. La cincisprezece ani a scris două monografii: «Eseu despre studiul istoriei Republicii Romane» și «Eseuri despre agricultură în Roma antică», ambele mai mult cu caracter literar decât științific.
A studiat medicina la Universitatea din Pavia, vocație care i-a fost insuflată de Paolo Marzolo. În 1859 și-a luat doctoratul în Medicină la Pavia, cu teza
«Cercetări privind cretinismul în Lombardia», revoluționând domeniile psihiatriei și a igienei. În același an, Lombroso se înrolează în armată unde rămâne până în 1866, însă fără a abandona studiile.
În 1864 se face cunoscut la nivel internațional datorită cărții sale «Geniu și nebunie», care a fost tradus în mai multe limbi și care, până în prezent, a exercitat o mare influență în domeniul psihiatric.
În 1866 a fost numit profesor de psihiatrie la Universitatea din Pavia. Mai târziu, în 1871 a preluat conducerea azilului din Pésaro. În 1871 a fost numit profesor de medicină legală la Universitatea din Torino, oraș în care a fondat disciplina de antropologie criminală.
La 10 aprilie 1870, la vârsta de treizeci și patru de ani, s-a căsătorit cu Nina Debenedetti, cu care a avut cinci copii.
A scris «Bărbatul criminal» (1876) și mai târziu, «Femeia criminală» (1893), în care a susținut că criminalitatea este un fenomen biologic produs al degenerării, identificabil începând cu fizionomia. A inițiat crearea unei școli de antropologie criminală, unde se dezvolta studiul în domeniul criminologiei.
Dar interesul lui Lombroso pentru spiritism a marcat o adevărată întorsătură în orientarea sa epistemologică. În cartea sa Studii despre hipnotism din 1886, în timp ce se documenta despre simptomele isteriei sau neuropatiei, fenomene precum transmiterea gândului sau magnetizarea, intervine pentru prima dată în chestiune, pentru a nega categoric orice credință în ceea ce definește drept «Spiritele oglinzilor și ale fotoliilor», subliniind astfel caracterul atavic acestor superstiții magice.
Spiritistul napolitan Enrico Chiaia l-a invitat să participe la o sesiune de spiritism, cerându-i să întreprindă o anchetă în care să studieze mai bine problema. În invitație face următoarea descriere despre mediumul Eusapia Paladino: «Este vorba despre o femeie aproape invalidă care aparține celei mai umile clase a societății. Are în jur de 30 de ani și e foarte ignorantă; aparența ei nu are nimic fascinant și nici nu pare înzestrată cu puterea pe care criminologii moderni o numesc irezistibilă, dar atunci când își dorește, atât ziua cât și noaptea, poate ține captiv publicul timp de o oră sau două cu cele mai surprinzătoare fenomene…»
Lombroso a fost reticent o mare parte a vieții sale față de ideile spiritiste, el însuși se descrie astfel: «Dacă a existat un om pe lume, cu educație științifică și aproape prin instinct, ostil spiritismului, am fost eu, făcând din teza că toată forța este proprietatea materiei și gândul o emanație a creierului, cea mai constantă preocupare a vieții mele. De-a lungul atâtor ani m-am râs de mesele vorbitoare! Dar dacă am simțit întotdeauna o pasiune adevărată pentru domeniul științific, am îmbrățișat cu mai multă fervoare venerarea adevărului și verificarea faptelor.»
Până în 1891, Lombroso nu a acceptat invitația, dar când a finalizat sesiunile cu Eusapia Paladino, renumitul psihiatru și criminolog și-a declarat regretul său pentru că a fost atât de sceptic, afirmând: «Mă simt confuz și cu regret pentru că am combătut de atâtea ori posibilitatea faptelor spiritiste.» Această declarație s-a datorat și faptului că Lombroso în acele sesiuni a putut să reîntâlnească spiritul mamei sale, care s-a materializat. Din acel moment a participat la diferite sesiuni spiritiste și a putut asista la diversele fenomene mediumnice datorită mediumului Eusapia Palladino, convingându-se de veridicitatea incontestabilă a faptelor.
Lombroso, savant de prestigiu, a stimulat importanți oameni de știință din Europa să întreprindă diverse investigații psihice, iar Eusapia Paladino a fost supusă timp de câțiva ani la sesiuni menite să demonstreze realitatea fenomenelor.
În 1909 a scris cartea: «După moarte, ce? Cercetări despre fenomene paranormale și hipnoză.» În ea, Cesare Lombroso recapitulează evenimentele cu Eusapia Palladino care l-au determinat să creadă în existența spiritelor și a vieții de după moarte. Una din cea mai surprinzătoare dintre cele relatate a fost cea pe care Lombroso însuși a intitulat-o «Levitația mediumului în vârful unei mese.»
Lombroso dezîncarnează în timp ce dormea, la 73 de ani, la 19 octombrie 1909 în Torino. În același an, scrie prefața lucrării «Fenomenele hipnotismului și spiritismului», evidențiindu-și sinceritatea și eforturile sale în a oferi adevărata mărturie asupra fenomenelor care i-au revelat realitatea lumii spirituale.
Fără îndoială, un om strălucit în toate etapele vieții sale. A lăsat o mare moștenire Istoriei, nu doar Criminologiei, ci și Medicinei, Științei în general și bineînțeles, Spiritismului. A fost numit tatăl Criminologiei. În Torino se poate vizita Muzeul Criminologiei care îi poartă numele. Mai multe detalii despre muzeu le găsiți pe : https://www.museolombroso.unito.it/
