Ce învață Spiritismul

Revista Spiritistă – Revista de Studii Psihologice, anul 8, nr. 8, august 1865

Există oameni care întreabă, care sunt noile cuceriri care le datorăm spiritismului. Deoarece nu a fost dotată lumea cu o nouă industrie productivă, cum ar fi aburul, ei conclud că nu a produs nimic. Majoritatea celor care fac această întrebare, nu s-au deranjat să-l studieze, nu cunosc decât spiritismul fantezist creat pentru nevoile criticii și care nu are nimic în comun cu spiritismul serios; prin urmare, nu este surprinzător faptul că ei se întreabă care poate fi latura utilă și practică. Ei l-ar fi descoperit dacă ar fi fost să-l caute la sursă și nu în caricaturile care le-au făcut cei care au interes să-l denigreze.

În altă ordine de idei, unii găsesc, dimpotrivă, marșul Spiritismului prea lent după placul impacienței lor; ei se surprind că nu a sondat încă toate misterele naturii și nici nu a abordat toate chestiunile care par a fi de competența sa; ei ar vrea să-l vadă în fiecare zi învățând ceva nou sau îmbogățindu-i cu orice nouă descoperire; și, pentru faptul că nu a rezolvat încă problema originii ființelor, a principiului și a sfârșitului tuturor lucrurilor, a esenței divine și alte câteva din același domeniu, ei conclud că nu a ieșit din alfabet, că el nu a intrat pe calea filozofică adevărată și că se trage din locuri comune, pentru că predică fără încetare umilința și caritatea. « Până astăzi, spun ei, nu ne-a învățat nimic nou, pentru că reîncarnarea, negarea penelor eterne, imortalitatea sufletului, gradația prin perioade de vitalitate intelectuală, perispiritul, nu sunt descoperiri spiritiste propriu-zise; deci, trebuie să mărșăluim spre descoperiri mai adevărate și mai solide.»

Noi credem de datoria noastră, la acest subiect, să prezentăm câteva observații, care nu vor fi deloc noi, dar sunt lucruri care sunt utile de repetat sub diverse forme.

E adevărat, că Spiritismul nu a inventat nimic din toate acestea, pentru că nu există adevăruri adevărate ca cele care sunt eterne și că, chiar de acea, trebuie să fi germinat în toate epocile; Dar nu este nimic care să fie extras, dacă nu din neant, cel puțin din uitare? Dintr-un germen să fi făcut o plantă perenă? Dintr-o idee individuală, pierdută în negura timpului sau sufocată sub prejudecăți, să fi făcut o credință generală? Să fi dovedit că era în stare de ipoteză? Să fi demonstrat existența unei legi în ceea ce părea excepțional și fortuit? Dintr-o teorie vagă, să fi făcut un lucru practic? Dintr-o idee improductivă să fi extras aplicații utile? Nimic nu este mai adevărat ca proverbul: «Nu este nimic nou sub soare» și acest adevăr însăși nu este nou; de asemenea, nu este o descoperire a cărui vestigii și principiu să nu-l găsim în orice altă parte. În acest sens, Copernic nu ar avea meritul sistemului său, pentru că mișcarea pământului a fost suspectată înainte de era creștină. Dacă era un lucru atât de simplu, atunci trebuia găsit. Povestea oului lui Cristofor Columb va fi întotdeauna un etern adevăr.

Este incontestabil, în plus, că spiritismul încă mai are multe de învățat; este ceea ce noi nu am încetat să ne repetăm, pentru că noi nu am pretins niciodată că și-a spus ultimul cuvânt. Dar, din ceea ce mai rămâne încă de făcut, rezultă că nu a ieșit din alfabet? Alfabetul său a fost mesele rotative și de atunci a făcut, ni se pare, câțiva pași; de fapt, ni se pare că a făcut pași destul de mari în câțiva ani, dacă îl comparăm cu celelalte științe care au avut nevoie de secole pentru a ajunge la punctul în care sunt. Nimeni nu a atins apogeul din primul salt; ele avansează, nu prin voința oamenilor, ci pe măsură ce circumstanțele aportă noi descoperiri; acum, nu stă în puterea nimănui de-a comanda în aceste circumstanțe, iar dovada este, că ori de câte ori o idee este prematură, avortă, pentru a reapărea mai târziu la momentul oportun.

Dar, în absența unor noii descoperiri, oamenii de știință nu au nimic de făcut? Chimia nu mai este chimie dacă nu descoperă corpuri noi în fiecare zi? Astronomii sunt condamnați să își încrucișeze brațele pentru că nu găsesc noi planete? Și așa cu toate celelalte branșe ale științei și industriei. Înainte de a căuta ceva nou, nu trebuie să punem în aplicare ceea ce știm? E precizamente pentru a oferi oamenilor timpul de-a asimila, aplica și vulgariza ceea ce știu, pentru care Providența pune înainte o pauză marșului. Istoria este acolo pentru a ne arăta că științele nu urmează un marș ascendent continuu, cel puțin în mod ostensibil; marile mișcări care fac revoluție într-o idee nu se operează decât la intervale mai mult sau mai puțin îndepărtate. Nu există stagnare în acest sens, ci elaborare, aplicare și fructificare la ceea ce știm, care este întotdeauna progres. Ar putea Spiritul uman să absoarbă fără încetare idei noi? Pământul însuși nu are nevoie de timp pentru a se odihni înainte de a reproduce? Ce ați spune despre un profesor care ar învăța în fiecare zi elevii săi reguli noi, fără a le acorda timp să le exerseze pe cele pe care le-au învățat, să se identifice cu ele și să le aplice? Dumnezeu ar fi atunci mai puțin prevăzător și mai puțin priceput decât un profesor? În toate lucrurile, ideile noi trebuie să se sprijine pe ideile dobândite; dacă acestea nu sunt în mod suficient de elaborate și consolidate în creier, dacă spiritul nu le-a asimilat, cele pe care vrem să le implantăm acolo, nu prind rădăcini: semănăm în vid.

La fel este și în ceea ce privește Spiritismul. Adepții au profitat atât de mult de ceea ce el a învățat până în ziua de azi, încât nu mai au nimic de făcut? Sunt ei atât de caritabili, lipsiți de orgoliu, dezinteresați, binevoitori față de semenii lor? Și-au moderat atât de mult pasiunile lor, și-au abjurat ura, invidia și gelozia? Sunt, în fine, atât de perfecți ca de acum înainte să fie superfluu să predice caritatea, umilința, abnegația, într-un cuvânt, moralitatea? Numai această pretenție ar dovedi cât de mult mai au nevoie de aceste lecții elementare, pe care unii le găsesc fastidioase și puerile; cu toate acestea, numai cu ajutorul acestor instrucțiuni, dacă știu să profite de ele, se pot eleva suficient de sus pentru a fi demni de a primi un învățământ superior.

Spiritismul tinde spre regenerarea umanității; acesta este un fapt dobândit; acum, această regenerare nu se poate opera decât prin progresul moral, prin urmare, scopul său esențial, providențial, este ameliorarea fiecărei persoane; misterele pe care ni le poate revela sunt partea accesorie, pentru că, deschizându-ne sanctuarul tuturor cunoștințelor, nu vom fi mai avansați pentru starea noastră viitoare, numai dacă suntem mai buni. Pentru admiterea la banchetul supremei fericirii, Dumnezeu nu ne întreabă ce știm, nici ce posedăm, ci ce merităm și binele pe care l-am făcut. Prin urmare, pentru ameliorarea sa individuală, fiecare spiritist sincer trebuie să muncească înainte de toate. Doar cel care și-a dominat înclinațiile rele, realmente a profitat de Spiritism și va primi recompensa; de aceea, Spiritele bune, prin ordinul lui Dumnezeu, multiplică instrucțiunile lor și le repetă până la sațietate; doar un orgoliu nesăbuit poate spune: Nu am nevoie de mai mult. Numai Dumnezeu știe când vor fi inutile și numai Lui îi aparține dirijarea învățăturii către mesagerii săi, ca să le proporționeze avansului nostru.

Să vedem, totuși, dacă în afară de învățătura puramente morală, rezultatele Spiritismului sunt la fel de sterile precum unii pretind.

  1. Oferă mai întâi, după cum toată lumea știe, proba patentă a existenței și imortalității sufletului. Nu este o descoperire, este adevărat, dar din lipsă de probe asupra acestui punct, există atât de mulți increduli sau indiferenți cu privire la posteritate; demonstrând ceea ce nu a fost decât teorie, el triumfă asupra materialismului și previne consecințele funeste pentru societate. Îndoiala cu privire la posteritate s-a schimbat în certitudine, Spiritismul operând o întreagă revoluție în idei, iar consecințele sale sunt incalculabile. Dacă rezultatul s-ar limita exclusivamente manifestărilor, acest rezultat ar fi imens.
  2. Prin ferma credință care o dezvoltă, el exercită o puternică influență asupra moralului omului; îl impulsionează la bine, îl consolează în aflicțiunile sale, îi dă forță și curaj în probele vieții și îl abate de la gândul sinuciderii.
  3. Rectifică toate ideile false care s-au făcut despre posteritatea sufletului, despre cer, infern, pene și recompense; el distruge radicalmente, prin irezistibila logică a faptelor, dogmele penelor eterne și ale demonilor; într-un cuvânt, el ne descoperă viața viitoare și ne-o arată rațională și în conformitate cu justiția lui Dumnezeu. Acesta este încă un lucru care își are valoarea sa.
  4. El face cunoscut ce se întâmplă în momentul morții; acest fenomen, până în prezent insondabil, nu mai are mistere; cele mai mici particularități ale acestui pasaj atât de temut sunt astăzi cunoscute; acum, cum toată lumea moare, această cunoaștere interesează pe toată lumea.
  5. Prin legea pluralității existențelor, deschide un nou câmp filozofiei; omul știe de unde vine, unde merge, cu ce scop se află pe pământ. Acesta explică cauza tuturor mizeriilor umane, a tuturor inegalităților sociale; el dă chiar legile naturii ca bază pentru principiile solidarității universale, ale fraternității, egalității și libertății, care nu se bazau decât pe teorie. În cele din urmă, pune în lumină cele mai dificile chestiuni de metafizică, psihologie și morală.
  6. Prin teoria fluidelor perispirituale, el face cunoscut mecanismul senzațiilor și percepțiilor sufletului; el explică fenomenele de vedere dublă, vedere la distanță, somnambulism, extaz, vise, viziuni, apariții etc.; deschide un nou câmp fiziologiei și patologiei.
  7. Dovedind relațiile care există între lumea corporală și lumea spirituală, el arată în aceasta din urmă, una din forțele active ale naturii, o putere inteligentă și oferă motivul la o mulțime de efecte atribuite cauzelor supranaturale, și care au alimentat cele mai superstițioase idei.
  8. Revelând faptul obsesiilor, el face cunoscută cauza numeroaselor afecțiuni, până acum necunoscute, asupra cărora știința s-a înșelat în prejudiciul bolnavilor și oferă mijloacele de vindecare.
  9. Ne face să cunoaștem adevăratele condiții ale rugăciunii și modul ei de acțiune; revelându-ne influența reciprocă a Spiritelor încarnate și dezîncarnate, el ne învață puterea omului asupra Spiritelor imperfecte pentru a le moraliza și a le smulge din suferințele inerente inferiorității lor.
  10. Ne face cunoscută magnetizarea spirituală, pe care noi nu o cunoșteam, el deschide magnetismului o nouă cale și îi aportă un nou și puternic element de vindecare.

Meritul unei invenții nu constă în descoperirea unui principiu, aproape întotdeauna cunoscut cu anterioritate, ci în aplicarea acestui principiu. Reîncarnarea nu este o idee nouă, fără îndoială, nici perispiritul, descris de Sfântul Pavel sub numele de corp spiritual, nici chiar comunicarea cu Spiritele. Spiritismul, care nu se flatează de a fi descoperit natura, cercetează cu grijă toate vestigiile pe care le poate găsi cu anterioritate ideilor sale și, când le găsește, se grăbește să le proclame, ca dovadă în sprijinul la ceea ce avansează. Prin urmare, cei care invocă această anterioritate în vederea deprecieri la ceea ce el a făcut, merg contra scopului lor și acționează cu stângăcie pentru că ar putea fi suspectați de o idee preconcepută.

Descoperirea reîncarnării și a perispiritului nu aparține Spiritismului, așadar, este un lucru convenit? Dar, până la el, ce profit avea știința, morala, religia derivate din aceste două principii, ignorate de mase și rămase în stare de litere moarte? Nu numai că le-a adus la lumină, le-a demonstrat și le-a făcut recunoscute ca legi ale naturii, dar și le-a dezvoltat și le-a făcut fructifere; el a produs deja nenumărate și fecunde rezultate, fără de care încă nu am înțelege o infinitate de lucruri; în fiecare zi, ne face să înțelegem altele noi și suntem departe de a fi epuizat această mină. Din moment ce aceste două principii erau cunoscute, de ce au rămas improductive atât de mult timp? De ce, de atâtea secole, toate filozofiile s-au ciocnit contra la atâtea probleme insolubile? Pentru că erau diamante brute care trebuiau șlefuite. E ceea ce face Spiritismul. El a deschis o nouă cale pentru filozofie sau, mai bine spus, a creat o nouă filozofie care își ocupă locul în fiecare zi în lume. Sunt, deci, aceste rezultate atât de nule, încât este necesar să grăbim marșul pentru descoperiri mai adevărate și mai solide?

În concluzie, dintr-o serie de adevăruri fundamentale, schițate de câteva minți de elită și care au rămas cea mai mare parte într-o stare, ca să spunem așa, latentă, odată ce au fost studiate, elaborate și demonstrate, sterile cum au fost, au devenit o mină fecundă din care au ieșit o serie de principii și aplicații secundare, și au deschis un vast câmp exploatării de noi orizonturi pentru știință, filozofie, morală, religie și economie socială.

Acestea sunt până în prezent principalele cuceriri ale Spiritismului, iar noi nu am făcut decât să indicăm punctele culminante. Presupunând că ar trebui să se limiteze la acestea, am putea fi deja satisfăcuți și spunem că o nouă știință care dă astfel de rezultate în mai puțin de zece ani, nu poate fi acuzată de nulitate, deoarece atinge toate chestiunile vitale ale umanității și aportă cunoștințelor umane un contingent care nu este de disprețuit. Până când aceste unice puncte nu au primi toate aplicațiile de care sunt susceptibile și oamenii au profitat de ele, va trece încă mult timp, iar spiritiștii care vor dori să le pună în practică pentru ei înșiși și pentru binele tuturor, nu le va lipsi ocupația.

Aceste puncte sunt alte atâtea focare din care iradiază nenumărate adevăruri secundare, care trebuiesc dezvoltate și aplicate, lucru care se face în fiecare zi; pentru că în fiecare zi sunt relevate fapte care ridică un nou colț al voalului. Spiritismul a dat succesivamente și în câțiva ani toate bazele fundamentale ale noului edificiu; adepții săi acum să pună aceste materiale în aplicare, înainte de a cere altele noi; Dumnezeu va ști bine să le furnizeze atunci când își vor îndeplini sarcina lor.

Spiritiștii, spun ei, nu știu decât alfabetul Spiritismului; Fie ; deci, să învățăm mai întâi să silabisim acest alfabet, care nu este o treabă de o zi, deoarece, redus chiar și numai la aceste proporții, se va scurge timpul înainte de a fi epuizat toate combinațiile și a recolta toate fructele. Nu a mai rămas fapte de explicat? Spiritiști nu trebuie să învețe acest alfabet celor care nu îl cunosc? Au aruncat sămânța oriunde ar fi putut să o facă? Nu a mai rămas increduli de convertit, obsedați de vindecat, consolări de dat, lacrimi de uscat? Suntem îndreptățiți să spunem că nu mai avem nimic de făcut, când nu ne-am finalizat datoria, când mai sunt atât de multe răni de închis? Acestea sunt ocupații nobile care merită cu prisosință satisfacția de-a știi puțin mai mult și puțin mai devreme ca ceilalți.

Să știm, deci, ortografia alfabetului nostru înainte de a dori să citim fluent în marea carte a naturii; Dumnezeu va știi bine să ne deschidă cartea pe măsură ce avansăm, dar nu depinde de nici un muritor să forțeze voința sa în anticiparea timpului pentru fiecare lucru. Dacă arborele științei este prea înalt pentru ca noi să-l putem atinge, să așteptăm, să zburăm acolo când aripile noastre vor fi crescute și în mod solid atașate, ca să nu avem soarta lui Icar.

Allan Kardec – Revista Spiritistă
Tradus de Societatea Spiritistă Română