Mircea Eliade
Mircea Eliade s-a născut la 9 Martie 1907 în București, fiind al doilea fiu al căpitanului de infanterie Gheorghe Eliade și al Ioanei Eliade, născută Stoenescu. Tatăl său purta inițial numele de Ieremia, pe care și-l schimbă din marea admirație pe care o are pentru personalitatea lui Ion Heliade Rădulescu. Copilăria și-o petrece la Râmnicul Sărat, Cernavodă și București, unde tatăl a fost mutat, pe rând, cu garnizoana. Urmează cursurile Liceului Spiru Haret, unde, după primul an este amenințat cu repetenția din cauza corigențelor la limba română, franceză și germană, dar este salvat în ultimul moment de profesorul său de științele naturii. Este pasionat de fizică, chimie și științele naturii, studiază intens, după un program riguros de lucru, dormind numai 4 ore pe noapte. Citește mult și din domenii variate, învață persană și sanscrită, lucrează la Romanul adolescentului miop și publică povestirea fantastică Cum am descoperit piatra filozofală, lucrare premiată în 1921 de Ziarul Științelor Populare.
Din 1925 urmează Facultatea de Litere și Filozofie din București, având ca profesori personalități ilustre ale culturii române: Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, Nicolae Iorga. Cel care a exercitat o puternică influență asupra lui Mircea Eliade este profesorul Nae Ionescu, titular al cursului de Logică și Metafizică, în al cărui periodic, Cuvântul, va publica.
În 1927 face o călătorie în Italia și îl vizitează pe Giovanni Papini, iar în 1928 revine pentru trei luni la Roma, de unde trimite o cerere de bursă pentru studii de filozofie orientală în India, primind invitația de-a studia cu ilustrul filozof Dasgupta. După susținerea tezei de licență la București, Eliade pleacă în India, la Universitatea din Calcutta, unde studiază sanscrita și filozofia hindusă, locuind o vreme în casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaște pe fiica acestuia, Maitreyi.
Întors în țara în 1931 pentru satisfacerea stagiului militar, fondează o grupare, Criterion, împreună cu mai mulți prieteni, între care Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica și Emil Cioran.
În 1933 își susține doctoratul în filozofie cu o lucrare despre Yoga și devine cadru universitar, calitate în care predă cursuri de istoria religiilor.
După război se stabilește la Paris, unde va preda la Școală de înalte Studii Sorbona, apoi la marile universități ale lumii. În 1956 devine profesor la Universitatea din Chicago, continuându-și în tot acest timp activitatea publicistică și literară. În 1976 începe publicarea operei sale capitale, Istoria credințelor și ideilor religioase, care-l va consacra definitiv între savanții secolului al XX-lea.
Mircea Eliade moare la Chicago, la 22 aprilie 1986.
Opere reprezentative:
Proză literară:
Izabel și apele diavolului în 1930
Maitreyi în 1933,
Lumina ce se stinge și Întoarcerea din rai în 1934,
Șantier și Huliganii în 1935,
Domnișoara Christina în 1936,
Șarpele în 1937,
Secretul doctorului Honigberger în 1940,
Noaptea de Sânziene în 1955,
Nuvele în 1963,
Pe strada Mântuleasa în 1969,
În curte la Dionis în 1978,
Nouăsprezece trandafiri și Memorii în 1980.
Principalele lucrări științifice:
Yoga. Essai sur les origines de la mistique indienne în 1936,
Mitul reintegrării în 1942,
Tratat de istorie a religiilor și Mitul eternei reîntoarceri în 1949,
Sacru și profan în 1956,
Aspecte ale mitului în 1963,
De la Zamolxis la Genghis-Han în 1970,
Istoria credințelor și ideilor religioase – 3 volume din 1976 până în 1978.
Sursă: ww.autorii.com
Societatea Spiritistă Română
