Misionarii

Sfânta Tereza de Isus (sau D’Ávila)

Sf. teresa

Teresa Sánchez de Cepeda y Ahumada s-a născut la 28 martie 1515, la Gotarrendura, în Castilia, într-o familie nobilă de evrei convertiți. Acolo și-a format o personalitate inteligentă și pasionată. Din originea socială și-a extras ampla deschidere, universul relațional, buna formare, gustul pentru lectură. Va afirma, mai târziu, că lecturile copilăriei i-au revelat adevărul: totul trece, numai Dumnezeu este de ajuns.

La vârsta de șapte ani, Tereza visa să-i imite pe martiri și a plecat împreună cu unul dintre frații săi, dorind să moară pentru credința sa în fața maurilor și să-l vadă pe Dumnezeu în cer. Mai târziu, Tereza a devenit o tânără cochetă, căreia îi plăcea să fie admirată. Însă, după moartea mamei sale, tatăl a trimis-o la internatul surorilor augustine de la Mănăstirea Doamnei Noastre a Grației, unde a început să reflecteze asupra vieții religioase.

La vârsta de 20 de ani, Tereza a intrat în Mănăstirea Încarnării din Ávila, luând numele de Tereza de Isus. Adaptarea la viața carmelită a fost deopotrivă fericită și dificilă, căci sănătatea i-a fost grav afectată, ajungând chiar în pragul morții. Din această cauză, a fost nevoită să se întoarcă de mai multe ori la familia sa pentru a se odihni. Și-a petrecut primii douăzeci de ani de viață religioasă fără evenimente deosebite, străduindu-se neîncetat să-și dăruiască sincer viața lui Dumnezeu. A învățat să se roage, dar a continuat să simtă o tensiune interioară între aspirația absolută către divin și condiția umană limitată.

Citirea Confesiunilor Sfântului Augustin a fost unul din momentele decisive, căci a ajutat-o să mediteze asupra umanității lui Isus. În jurul vârstei de patruzeci de ani, Tereza a experimentat ceea ce ea însăși numește a doua convertire. Dacă prima etapă a fost marcată de efort și luptă personală, acum Tereza se abandonează lui Isus, nu prin constrângere, ci din iubire.

În 1562 Tereza a fondat, la Ávila, micuța mănăstire San José, cu dorința de a reveni la regula primitivă a Carmelului. Astfel, au luat naștere Carmelitele Desculțe. La îndemnul îndrumătorilor săi spirituali, Tereza și-a scris autobiografia, încheiată în 1564, sub titlul Cartea vieții. A încercat să-și trăiască viața de carmelită cu sinceritate și să împărtășească experiența cu ceilalți. Părăsind Ávila, a străbătut drumurile Castiliei și Andaluziei, unde a întemeiat 17 mănăstiri. Același entuziasm al reînnoirii i-a însuflețit și pe carmeliți, printre primii numărându-se Sfântul Ioan al Crucii. Împreună, animați de iubirea lui Hristos, au pornit o adevărată mișcare de înnoire spirituală, care a înflăcărat Spania și a avut ecouri în întreaga lume.

În 1571, Tereza s-a întors la mănăstirea din Ávila, unde a fost numită prioră. Sfântul Ioan al Crucii este capelanul său. Împreună și-au împărtășit experiențele spirituale, iar Tereza a scris Întemeierile. Din 1577, a început să redacteze marea sa carte despre rugăciune: Locuințele sau Castelul Interior.

În paginile cărții Castelul interior se găsește celebra Rugăciune de dăruire, în care Tereza își exprimă deplina încredere și abandonare în voința lui Dumnezeu:

Doamne, fie-Ți milă de mine! Ce vrei să fac, Doamne, fă Tu în mine. Inima mea este a Ta, dispune de ea după voia Ta!

Menționăm din aceeași Carte o altă rugăciune:

Doamne, în liniștea acestei dimineți, vin să-Ți cer pace, înțelepciune și putere.

Vreau să privesc lumea de astăzi cu ochi plini de iubire, să fiu răbdător, înțelegător, smerit, blând și bun, să-i văd pe fiii Tăi dincolo de aparențe, așa cum îi vezi Tu însuți, și astfel să pot prețui bunătatea fiecăruia.

Închide urechile mele la orice murmur, păzește limba mea de orice răutate, iar numai gândurile care binecuvântează să rămână în mine.

Fă să fiu atât de binevoitor și bun, încât toți cei care se apropie de mine să simtă prezența Ta.

Îmbracă-mă în bunătatea Ta, Doamne, și fă ca în această zi eu să Te reflectez.

Amin.

(Sfânta Tereza de Ávila)

La sfârșitul vieții, Tereza a vizitat din nou surorile din mănăstirile pe care le-a întemeiat, a scris scrisori, a oferit ultimele sale sfaturi și, în cele din urmă, epuizată și bolnavă, a murit pe 4 octombrie 1582, la Alba de Tormes.

Tereza de Ávila a intrat în rândul sfinților Bisericii Catolice în anul 1622, fiind canonizată de Papa Grigore al XV-lea. În 1970, Papa Paul al VI-lea a proclamat-o prima femeie Doctor al Bisericii. Se sărbătorește pe 15 octombrie.

Revistă Spiritistă Jurnal de Studii Psihologice
Anul 3, Nr. 11, Noiembrie 1860

Omul

Omul este un compus de măreție și mizerie, de știință și ignoranță. Pe pământ, el este adevăratul reprezentant al lui Dumnezeu, căci vasta sa inteligență îmbrățișează Universul și a reușit să descopere o parte din secretele naturii. Știe să se servească de elemente. Parcurge distanțe imense prin intermediul aburului și poate conversa cu semenul său de la un antipod la altul prin electricitatea pe care știe să o direcționeze. Geniul său este imens, iar atunci când știe să depună toate acestea la picioarele Divinității, aducându-i omagiu, atunci omul este aproape egalul lui Dumnezeu!

 

Dar cât de mic și de mizerabil este atunci când orgoliul stăpânește ființa sa! Nu-și vede mizeria, nu vede că existența sa, această viață pe care nu o poate înțelege, îi este uneori răpită instantaneu prin simpla voință a acelei Divinități pe care nu o cunoaște, căci nu se poate apăra împotriva ei. E necesar ca destinul său să se împlinească! El, care a studiat și a analizat totul. El, care cunoaște atât de bine mișcarea astrelor, știe puterea creatoare care face să germineze bobul de grâu pe care l-a semănat în pământ? Poate să creeze o floare, oricât de simplă și de modestă? Nu. Aici se oprește puterea sa. Ar trebui atunci să recunoască faptul că există o putere mult superioară celei proprii. Umilința trebuie să-i stăpânească inima și, admirând operele lui Dumnezeu, va face un act de adorare.

Sfânta Tereza
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Misionarii

Jacques-Bénigne Bossuet

Născut într-o familie tradițională de magistrați din Dijon în 1627, Jacques-Bénigne Bossuet a studiat cu iezuiții, iar în 1650 a fost hirotonit preot la Paris și a obținut titlul de doctor în teologie. Și-a demonstrat abilitățile de predicator în Metz și a stârnit interesul Sfântului Vicențiu de Paul, care i-a comandat mai multe predici și rugăciuni funerare. În 1669 a fost numit episcop de Condom, iar în 1670 regele Ludovic al XIV-lea i-a încredințat educația marelui Delfin al Franței, moștenitorul coroanei.

Fiind preceptor la curte, a scris unele dintre principalele lucrări, cum ar fi Discursul asupra Istoriei Universale (1681), unde și-a prezentat argumentele pentru construirea unei concepții providențiale asupra istoriei. În 1681 a fost numit episcop de Meaux, iar în 1697 Consilier de Stat. A intervenit în Adunarea Clerului, a luptat contra Reformei Protestante și, opunându-se prietenului său Francois Fénelon, a participat la disputa asupra chietismului. A căutat unirea Catolicilor și Protestanților sub conducerea unui rege filozof creștin și a luat parte la polemicile iscate în sânul Creștinismului. Multe dintre textele sale au fost folosite ca referință în controversele religioase ale vremii, un exemplu fiind Istoria Variațiilor Bisericilor Protestante (1688).

Lucrările sale, cu caracter de proză lirică și vehementă, multe dintre ele inspirate de elocvența lui Cicero și a Sfântului Augustin de Hipona, includ Rugăciunile funerare ale Henriettei de Franța (1669), care constituie un model al genului, Politica dedusă din cuvintele Sfintei Scripturi (1709) și Despre cunoașterea lui Dumnezeu și cunoașterea de sine (1722).

Mulți istorici îl recunosc ca fiind unul dintre principalii teoreticieni ai sistemului politic al Vechiului Regim sau al monarhiei absolute de drept divin, ale cărei concepte au dominat teoria politică a secolului al XVII-lea în întreaga Europa și au persistat până la Revoluția Franceză. Ideologia lui Jacques-Bénigne Bossuet era că toți oamenii sunt egali, dar a înțeles că singura modalitate de a asigura pacea și securitatea era stabilirea unui stat guvernat de un rege a cărui autoritate i-a fost conferită de Dumnezeu, iar oamenii trebuiau să-și pună în slujba acestuia dreptul natural de a conduce.

 

Controversa
(Trimisă de Domnul Sabô, din Bordeaux)

Revista Spiritistă, Jurnal de Studii Psihologice, Anul IV, August 1861, Nr. 8

bossuetO, Dumnezeule! Maestru meu, părintele meu și creatorul meu, binevoiește să-i dai încă o dată slujitorului tău puțin din acea elocvență umană, care aducea convingerea în inimile Fraților care veneau, în jurul scaunului sacru, pentru a se instrui cu privire la adevărurile pe care le-ai învățat.

Dumnezeu, trimițându-vă Spiritele sale pentru a vă învăța adevăratele voastre datorii față de el și față de frații voștri, vrea mai presus de toate ca mobilul vostru să fie caritatea în toate acțiunile voastre, iar frații voștri care vor să readucă la viață acele zile de doliu care sunt pe calea orgoliului.

Acest timp este departe de voi, iar Dumnezeu să fie binecuvântat pentru totdeauna că a îngăduit ca oamenii să înceteze pentru totdeauna aceste dispute religioase care nu au produs niciodată vreun bine și care au cauzat atâta rău. De ce ați vrea să discutați textele evanghelice pe care le-ați comentat deja în atâtea maniere? Aceste diverse comentarii au avut loc atunci când nu aveați Spiritismul pentru a vă ilumina, iar el vă spune: Morala evanghelică este cea mai bună, așadar urmați-o. Dar dacă, în adâncul conștiinței voastre, un glas  strigă: Pentru mine există un punct sau altul obscur, și nu-mi pot permite să gândesc în mod diferit decât ceilalți frați ai mei! Elohim! Fratele meu, lăsați deoparte ceea ce vă tulbură. Iubiți-l pe Dumnezeu și caritatea, și veți fi pe calea cea bună. La ce bun rodul îndelungatelor mele vegheri când trăiam în lumea voastră? Mulți nici măcar nu au aruncat o privire asupra scrierilor mele, care nu erau inspirate de caritate și care au atras persecuții pentru frați mei.

Controversa este întotdeauna animată de un sentiment de intoleranță care poate degenera până la ofensă, iar încăpățânarea cu care fiecare își susține pretențiile îndepărtează epoca în care marea familie umană, recunoscându-și greșelile trecute, va respecta toate credințele și nu își va mai ascuți pumnalul care a tăiat acele legături frățești. Și pentru a vă da un exemplu a ceea ce vă spun, deschideți Evanghelia și veți găsi acolo aceste cuvinte: « Eu sunt adevărul și viața; numai cel care va crede în mine va trăi.» Și mulți dintre voi condamnă pe cei care nu urmează religia care posedă învățăturile Verbului încarnat. Totuși, mulți sunt așezați la dreapta Domnului, pentru că, în dreptatea inimilor lor, l-au adorat, l-au iubit, au respectat credințele fraților lor și au strigat la Domnul când au văzut popoarele sfâșiindu-se între ele în luptele lor religioase, și pentru că nu erau apții să găsească adevăratul sens al cuvintelor lui Hristos, și nu erau decât instrumentele oarbe ale preoților sau miniștrilor lor.

Dumnezeul meu, eu, care trăiam în acele vremuri când inimile erau pline de furtuni din cauza fraților de credință opusă, dacă aș fi fost mai tolerant, dacă nu aș fi condamnat în scrierile mele maniera lor de a interpreta Evanghelia, astăzi ar fi fost mai puțin iritați contra fraților lor catolici și toți ar fi făcut un pas mai mare către fraternitatea universală. Dar Protestanții, Evreii, toate religiile mai puțin remarcabile, au savanții și doctorii lor, iar când Spiritismul, mai răspândit, va fi studiat cu bună-credință de către acești oameni instruiți, vor veni, așa cum au făcut-o Catolicii, aducând lumină fraților lor și calmând scrupulele religioase. Lăsați, așadar, pe Dumnezeu să-și continue opera de reformă morală care trebuie să vă eleve către el, pe toți în același grad, și nu fiți răzvrătiți contra învățăturilor Spiritelor pe care vi le trimite.

BOSSUET

Tradus de Societatea Spiritistă Română
Misionarii

Jean-Jacques Rousseau

rousseau b990d0e7 550x689Scriitor și filosof iluminist francez, Jean-Jacques Rousseau s-a născut în Geneva, Elveția, în 1712, într-o familie protestantă refugiată. A fost educat fără o disciplina riguroasă, fiind elev la o școală de țară și apoi ucenic de sculptor. La vârsta de 16 ani a părăsit Geneva, iar următorii 20 de ani i-a petrecut călătorind. Sub influența Doamnei de Warens, protectoarea sa din Paris, a devenit romano-catolic, deși educația sa fusese calvinistă. A lucrat în calitate de secretar și copist de partituri muzicale. În 1741 a întâlnit-o pe Therese Le Vasseur, cu care a avut cinci copii, încredințați orfelinatului Enfants Trouves, o practică obișnuită în acea vreme, pe care a criticat-o el însuși în Émile sau despre educație.

Între 1743-1744 a fost secretarul Ambasadorului Franței, Contele Montaignu, la Veneția, și astfel a luat primul contact cu viața politică. Firea sa mizantropă îl îndepărtează de prietenii săi enciclopediști iar apariția romanului Émile sau despre educație îi atrage prigoana din partea autorităților. Cartea a fost cenzurată la Sorbona și arsă din ordinul parlamentului. S-a refugiat într-un sat elvețian, de unde a fost alungat de către țărani și nevoit să accepte ospitalitatea filosofului englez David Hume, lângă Londra. În urma unor conflicte cu acesta, se întoarce în Franța. În 1750 începe să schițeze teoria sa asupra inocenței celor lipsiți de civilizație, care va sta la baza Discursului asupra originii inegalității între oameni. A murit pe 2 iulie 1778.

Între scrierile sale se numără:  Discurs asupra științelor și artelor, 1750;

Discurs asupra originii inegalității între oameni, 1755; Discurs asupra economiei politice, 1758; Julie sau Noua Heloise, 1761; Émile sau despre educație, 1762; Contractul social, 1762. Celebra sa scriere Confesiuni a fost pusă pe hârtie între 1765-1770. A mai scris: Eseu asupra originii limbilor, 1781, Considerații asupra guverntrii Poloniei, 1782, Visările unui hoinar singuratic, roman autobiografic în 1872.

Revista Spiritistă Jurnal de Studii Psihologice, Anul 4, Nr 8. August 1861

Jean-Jacques Rousseau

(Medium Dna. Costel)

Nota. Mediumul era ocupat cu lucruri foarte străine Spiritismului. S-a dispus să scrie despre lucruri personale, când o forță invizibilă a constrâns-o să scrie următoarele, în ciuda voinței sale de a continua munca pe care a început-o. Aceasta este ceea ce explică începutul comunicării:

Iată mă aici, chiar dacă nu m-ai chemat. Vin să-ți vorbesc de lucruri foarte străine preocupărilor tale. Sunt Spiritul lui Jean-Jacques Rousseau. Aștept de multă timp ocazia de a mă comunica cu tine. Ascultă, deci:

Cred că Spiritismul este un studiu complet filozofic al cauzelor secrete ale mișcărilor interioare ale sufletului mai puțin sau deloc definit până acum. El explică, chiar mai mult decât descoperă noi orizonturi. Reîncarnarea și probele suportate înainte de a ajunge la obiectivul suprem, nu sunt revelații, ci o confirmare importantă. Sunt atins de adevărurile pe care acest mijloc pune în lumină. Spun mijloc intenționat, pentru că, în opinia mea, Spiritismul este levierul care înlătură barierele orbirii. Preocuparea chestiunilor morale trebuie creată în întregime; se discută despre politică, care mișcă interesele generale; se discută despre interese private; se entuziasmează în a ataca sau în a apăra personalități; sistemele au partizanii și detractori lor; dar adevărurile morale, cele care sunt pâinea sufletului, pâinea vieții, sunt lăsate în praful acumulat de secole. Toate perfecționările sunt utile în ochii mulțimii, excepție făcând cele ale sufletului; educația și elevarea sa sunt himere, bune cel mult pentru a ocupa timpul liber a preoților, poeților, femeilor, fie ca modă sau ca învățătură.

Dacă Spiritismul resuscită Spiritualismul, va reda societății impulsul care dă unora demnitate interioară, altora resemnarea, tuturor nevoii de a se eleva spre Ființa Supremă uitată și neînțeleasă de creaturile sale ingrate.

J.J. ROUSSEAU
Tradus de Societatea Spiritistă Română

 

Misionarii

Alfred de Musset

AlfredLouis Charles Alfred de Musset Pathay s-a născut pe 11 decembrie 1810. Când s-a impus pasiunea sa pentru literatură, Alfred de Musset a renunțat la studiile de drept și medicină. În 1829 a publicat Povești din Spania și Italia, care a obținut un oarecare succes. În 1833 a fost publicat volumul poetic Rolla, în care Musset își exprimă gândurile sale despre răul secolului. Această dezamăgire artistică, apropiată istovirii existențiale, poate fi apreciată și în novela sa autobiografică, Confesiunea unui copil al secolului, în care povestește și despre aventura sa cu George Sand în timpul unei călătorii la Veneția. Opera sa poetică, dintre care se remarcă diversele sale Nopți (1835 – 1837), îl situează printre principalii scriitori francezi a-i romantismului, poziție reafirmată în teatrul său deși nu a atins aceleași nivel de intensitate expresivă ca și în opera sa lirică. A fost unul dintre cei mai distinși reprezentanți al secolului în care a trăit și a fost ales membru al Academiei Franceze în 1852.

Moare pe 2 Mai 1857 în Paris.

Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 3, nr. 6, iunie 1860.

Fantezia

(Medium, Dna Lesc…)

Vrei să-ți vorbesc despre fantezie; a fost regina mea, stăpâna mea, sclava mea; am slujit-o sau am dominat-o; dar, mereu supus adorabilelor sale fluctuații, nu i-am fost niciodată infidel. Ea este din nou cea care mă împinge să vorbesc despre altceva: despre facilitatea pe care o are inima în a purta două iubiri, o facilitate necunoscută și mult blamată. Cred că este absurd în a blama bunii burghezi care nu iubesc decât micile lor vicii stabilite, chiar mai enervante decât virtuțile lor; nu admit decât ceea ce înțelege creierul lor limitat, care este tăiat ca gărdulețul cimișirului în grădina preotului. Ți-e teamă de ceea ce îți spun; fii calmă; Musset are propriul stil: nu-i se poate cere gentilețe unui cățeluș dresat; trebuie să suportați și să înțelegeți glumele sale, adevărate în aparența sa frivolă, triste în veselia sa și zâmbitoare în lacrimi.

Alfred de Musset

Remarcă:  O persoană care a auzit această comunicație doar la prima lectură, a spus într-o ședință intimă, că i s-a părut puțin nesemnificativă. Spiritul lui Socrate, care a participat la conversație, răspunzând la această observație, a scris spontan:« Nu, te înșeli; recitește-o; există lucruri bune; este foarte inteligentă și are partea sa bună. Se spune că prin aceasta se recunoaște omul; adică, de fapt, este mai ușor să dovedești identitatea unui Spirit al timpului vostru decât al timpului meu și, pentru anumite persoane, este util ca, din când în când, să aibă acest gen de comunicați.»

Într-o altă zi, conversația începută, cu privire la mediumuri, despre caracterul lui Alfred de Musset, în care unul dintre asistenți l-a acuzat că ar fi fost prea material în timpul vieții sale, poetul a scris în mod spontan următoarea comunicație remarcabilă de către unul dintre mediumuri săi preferați.

Influența mediumului asupra Spiritului

(Medium, Dna. Schmidt)

Numai Spiritele Superioare se pot comunica nediferențiat cu toate mediumurile și mențin pretutindeni același limbaj. Dar, eu nu sunt un Spirit superior: Iată de ce sunt uneori puțin material! Totuși, sunt mai avansat decât voi credeți.

Când ne comunicăm cu un medium, emanația naturii sale se reflectă mai mult sau mai puțin asupra noastră; de exemplu, dacă mediumul este din acele naturi în care domină inima, a acestor ființe elevate, capabile să sufere pentru frații lor; în fine, dintre aceste suflete devotate, nobile, pe care nefericirea le-a făcut puternice și care au rămas pure în mijlocul chinurilor, atunci reflecția face bine, în sensul că ne corectăm spontan și limbajul nostru se resimte; dar, în caz contrar, dacă ne comunicăm printr-un medium de o natură mai puțin elevată, ne servim pur și simplu de facultatea sa ca de un instrument. Apoi devenim ceea ce voi numiți puțin material; spunem lucruri spirituale, dacă vrei, însă lăsăm inima deoparte.

Întrebare: Mediumurile instruite și un spirit cultivat sunt mai apte în a primi comunicați elevate decât cele care nu sunt instruite?

Răspuns. Nu; Repet: numai esența sufletului se reflectă asupra Spiritelor, dar numai Spiritele superioare sunt invulnerabile.

Alfred de Musset
Tradus de Societatea Spiritistă Română

 

Misionarii

Voltaire și Frederic

Voltaire AuthorDialogul obținut prin intermediul a două mediumurile care servesc ca interpreți pentru fiecare dintre aceste două Spirite, în sesiunea Societății din 18 martie 1859.

  1. În ce situație vă aflați ca Spirit?
    Răsp. Eratic, dar mă căiesc.

  1. Care sunt ocupațiile tale ca Spirit?
    Răsp. Rup vălul erorii pe care, când eram în viață, l-am crezut că este lumina adevărului.

  1. Ce gândiți despre scrierile dvs. în general?
    Răsp. Spiritul meu era dominat de orgoliu; pe de altă parte, am avut misiunea în a da un impuls unui popor în copilărie; operele mele sunt consecințele.

  1. Ce spuneți, în special, despre Ioana d-Arc?
    Răsp. Acea a fost o diatribă; am făcut lucruri mai groaznice ca aceia.

  1. Când erați în viață, ce părere aveați despre viitorul dvs. după moarte?
    Răsp. Dar eu nu am crezut decât în materie, știți bine, și ea moare.

  1. Ați fost ateu în adevăratul sens al cuvântului?
    Răsp. Eram orgolios; negam divinitatea din orgoliu, față de care am pătimit și mă căiesc.

  1. Doriți să întrețineți o conversație cu Frédéric, care a fost, de asemenea, dispus să răspundă la apelul nostru. Această conversație ar fi instructivă pentru noi.
    Răsp. Dacă Frederic dorește, sunt pregătit.

Voltaire- Vezi tu, dragul meu monarh, că îmi recunosc greșelile și că sunt departe de a vorbi ca în operele mele; în alte timpuri, dădeam spectacolul turpitudinilor noastre; acum suntem obligați să dăm pe cel al căinței noastre și a dorinței noastre de a cunoaște marele și purul adevăr.

Frédéric[1] – Vă credeam mai puțin bun decât sunteți în realitate.

Voltaire – O putere pe care suntem obligați să o adorăm și să o recunoaștem cu totul suverană, forțează sufletul nostru să proclamăm – pentru cei de care am fii putut abuza, o doctrină cu totul opusă celei pe care am profesat.

Frédéric – E adevărat, dragul meu Arouet, dar să nu ne mai prefacem; e inutil, toate voalurile au căzut.

Voltaire. – Am lăsat atâtea dezastre în urma noastră încât vom avea nevoie de multe lacrimi pentru a obține iertarea și a ne absolvi! Nu putem înceta să ne unim pentru a-i face în a uita și a repara relele pe care le-am cauzat.

Antoine PesneFrédéric – Să admitem, de asemenea, că secolul care ne-a admirat a fost foarte sărac ca judecată și că e nevoie de puțin pentru a impresiona oamenii: nimic mai mult decât puțină audacie.

Voltaire – De ce nu? Noi am făcut atâta zgomot în secolul nostru!

Frédéric – A fost acel zgomot care, căzând brusc în completă tăcere, ne-a aruncat într-o reflecție amară, aproape în căință. Plâng pentru viața pe care am dus-o, dar, de asemenea, mă deranjează că nu mai sunt Frédéric! Iar tu, nu mai ești Dl. Voltaire!

Voltaire. – Așadar, vorbește pentru tine, Majestate.

Frédéric – Da, sufăr; dar nu o repeta din nou.

Voltaire. – Atunci abdică! Mai târziu vei face ca mine.

Frédéric – Nu pot…

Voltaire – Mi-ați cerut să fiu ghidul dvs.; va trebui să fiu; voi încerca doar să nu te duc la pierzanie în viitor. Dacă puteți înțelege, căutați aici ceea ce vă poate fi util. Nu sunt altețe cei care vă interoghează, ci spiritele care caută și găsesc adevărul cu ajutorul lui Dumnezeu.

Frédéric- Atunci luați-mă de mână; dacă puteți, trasați o linie de conduită pentru mine… să sperăm…. dar v-a fi pentru dvs….. În ceea ce mă privește, sunt foarte tulburat și aceasta a durat deja un secol.

Voltaire. – Încă doriți ca eu să am orgoliul de a fi mai bun decât dvs.; aceasta nu este generos. Fiți bun și umil, ca să fiu eu însumi umil.

Frédéric – Da, dar amprenta pe care calitatea mea de Majestate mi-a lăsat-o în inima mea mă împiedică mereu să fiu umil ca tine. Inima mea este dură ca o rocă, aridă ca deșertul, uscată ca nisipul.

Voltaire. – Veți fi așadar poet? Nu știam că aveți acel talent, Majestate.

Frédéric – Te prefaci, tu… Nu i-am cerut lui Dumnezeu decât un lucru, uitarea trecutului… o încarnare de probă și muncă.

Voltaire – Așa e mai bine; Mă unesc, de asemenea, ție, dar simt că va trebui să aștept mult timp remisiunea și iertarea mea.

Frédéric – Ei bine, prietene; așadar, să ne rugăm o dată împreună.

Voltaire. – O fac mereu de când Dumnezeu a binevoit să ridice voalul cărnii pentru mine.

Frédéric – Ce gândiți despre acești oameni care ne cheamă aici?

Voltaire. – Ei ne pot judeca și noi nu putem decât să ne umilim în fața lor.

Frédéric – Mă simt jenant, eu…….. gândurile lor sunt prea diverse.

Întreb. (către Frédéric) –  Ce părere ai despre spiritism?

Răsp. Sunteți mai înțelepți decât noi; Nu trăiți cu un secol după noi? și deși suntem în Cer din acel timp, abia am intrat în el.

Întreb. (către Frédéric) Vă mulțumim că ați fost dispus să veniți la apelul nostru, precum și prietenului dvs. Voltaire.

Voltaire. – Vom veni oricând doriți.

Frédéric – Nu mă evocați în mod frecvent…. Nu sunt simpatic.

Întreb. (către Frédéric) De ce nu ești simpatic?

Răsp. Disprețuiesc și mă simt abject.

25 martie 1859
  1. Evocarea lui Voltaire.
    Răsp. Vorbiți.

  1. Ce gândiți despre Frédéric, acum că nu mai este aici?
    Răsp. Raționează foarte bine, dar nu a vrut să se explice; precum v-a spus, disprețuiește, iar acest dispreț pe care îl are față de toți îl împiedică în a se deschide, de teamă că nu va fi înțeles.

  1. Ei bine! Puteți fi destul de amabil să completați și să ne spuneți ce înțelege el prin aceste cuvinte: Eu disprețuiesc și mă simt abject?
    Răsp. Da; se simte slab și corupt, ca noi toți, și poate că înțelege mai mult decât noi, fiind că a abuzat mai mult decât alții de darurile lui Dumnezeu.

  1. Cum îl judeci ca monarh?
    Răsp. Abil

  1. Îl consideri un om cinstit?
    Răsp. Nu se întreabă acest lucru: nu cunoașteți acțiunile sale?

  1. Ne puteți oferi o idee mai precisă decât ați făcut-o despre ocupațiile dvs. ca Spirit?
    Răsp. Nu; în fiecare moment al vieții descopăr un nou punct de vedere al binelui; încerc să-l practic sau mai degrabă învăț să-l practic. Când s-a avut o existență ca a mea, sunt multe prejudecăți de combătut,  multe gânduri de îndepărtat sau de schimbat completamente înainte de a reveni la adevăr.

  1. Ne-am dori să avem o dizertație de la dvs. pe un subiect la alegere; Ați dori să ne dați una?
    Răsp. Da, despre Hristos, dacă doriți.

  1. În această sesiune?
    Răsp. Mai târziu; așteptați; în alta.

8 Aprilie 1859
  1. Evocarea lui Voltaire.
    Răsp. Sunt aici.

  1. Ați fi destul de amabil să ne oferiți astăzi dizertația pe care ne-ai promis-o?
    Răsp. Iată aici ce v-am promis; doar că voi abrevia.

Dragii mei prieteni, când am fost printre predecesorii voștri, aveam opinii, iar pentru a le susține și a le face să prevaleze în rândul contemporanilor mei, am simulat adesea o convingere pe care nu o posedam în realitate. Astfel că, dorind a reproba greșelile și viciile în care a căzut religia, am susținut o teză pe care astăzi sunt condamnat în a o refuta.

Am atacat multe lucruri pure și sfinte pe care mâna mea profană ar fi trebuit să le respecte. Așa că l-am atacat pe însuși Hristos, acest model de virtuți supraomenești, să spun așa; da, poate că noi săraci oameni putem să ne asemănăm puțin cu modelul nostru, dar nu vom avea niciodată devotamentul și sfințenia de care El a dat dovadă; va fi întotdeauna mai elevat ca noi, pentru că El a fost mai bun înaintea noastră. Eram, încă, cufundați în viciul corupției și El era deja așezat la dreapta lui Dumnezeu. Aici, înaintea voastră, retractez tot ce a trasat condeiul meu contra lui Hristos, pentru că îl iubesc, da îl iubesc. Regret că nu am reușit până acum să o fac.

[1] Se referă la fostul rege al Prusiei, Frederic al II-lea

Revista Spiritistă 1859
Tradus de Societatea Spiritistă Română
Misionarii

Frédéric François Chopin

Muzică de dincolo de mormânt

Spiritul lui Mozart tocmai i-a dictat excelentului nostru medium, domnul Bryon-Dorgeval, un fragment de sonată. Ca mijloc de control, acesta din urmă la făcut să asculte mai mulți artiști fără a-i indica sursa, întrebându-i simplamente ce opinie au despre acest fragment. Fără ezitare, toată lumea a recunoscut în acel fragment stilul lui Mozart. A fost executată în sesiunea Societății din 8 aprilie, în prezența multor cunoscători, de Dra. Davans, elevă a lui Choppin și pianistă distinsă, care a binevoit să acorde ajutorul său. Ca punct de comparație, Dra. Davans în prealabil a cântat o sonată compusă de Mozart în timpul vieții sale. Toți au fost unanimi nu numai asupra perfectei identități a genului, dar și asupra superiorității compoziției spiritiste. Un fragment de Choppin a fost apoi executat de Dra. Davans cu talentul său obișnuit. Nu puteam pierde această ocazie de a-i invoca pe acești doi compozitori cu care am avut următoarea conversație:

Mozart

  • Fără îndoială, știți motivul pentru care v-am apelat ?

Răsp.:Apelarea voastră îmi face plăcere.

  • Recunoașteți fragmentul care tocmai a fost interpretat ca fiind dictat de dvs.?

Răsp.: Da, foarte bine; îl recunosc în întregime. Medium care mi-a servit ca interpret este un prieten care nu m-a trădat.

  • Care din cele două fragmente le preferați?

Răsp.: Al doilea, fără alternativă.

  • De ce?

Răsp.: Blândețea, farmecul sunt mai vioi și mai tandre în același timp.

Remarcă: Într-adevăr, acestea sunt calitățile care s-au recunoscut în acest fragment.

  • Muzica lumii în care locuiți se poate compara cu a noastră?

Răsp.: Vouă vă e dificil să înțelegeți. Noi avem simțuri pe care voi nu le posedați.

  • Ni s-a spus că în lumea voastră există o armonie naturală, universală, pe care nu o cunoaștem aici pe pământ?

Răsp.: E adevărat. Pe pământ voi faceți muzica; aici, toată natura face sunetele sale melodioase.

  • Ați putea cânta dvs. la pian?

Răsp.: Aș putea, fără îndoială, dar nu vreau; este inutil.

  • Totuși, acesta ar fi un puternic motiv de convingere.

Răsp.: Nu sunteți convins?

Remarcă: Știm că Spiritele nu se pretează niciodată să fie probate. Deseori fac în mod spontan ceea ce nu li se cere; aceasta, de altfel, se încadrează în categoria manifestărilor fizice de care Spiritele elevate nu se ocupă.

  • Ce părere aveți despre publicarea recentă a scrisorilor dvs. ?

Răsp.: Acest fapt mi-a evocat multe amintiri

  • Amintirea dvs. este în memoria tuturor. Ne puteți preciza efectul pe care l-au produs aceste scrisori asupra opiniei publice?

Răsp.: Da, m-au iubit mai mult și au devenit mult mai atașați de mine ca bărbat decât au fost înainte.

Remarcă: Persoana care a formulat aceste ultime întrebări, din afara Societății, confirmă că aceasta a fost într-adevăr impresia produsă de această publicație.

  • Am dori să-l interogăm pe Choppin. Putem?

Răsp.: Da; el este mai trist și mai sumbru decât mine.

Choppin

Frederic Chopin photoFrédéric François Chopin este considerat drept unul dintre cei mai influenți compozitori de muzică pentru pian. Având un suflet sensibil și nobil, Frederic Chopin a fost un artist romantic tipic; compozițiile sale cu o tonalitate personală au avut un efect determinant aproape o jumătate de secol asupra stilului interpretativ al concertelor de pian, acestea fiind preferate și azi în programele de concerte. Tatăl lui Frederic a părăsit Franța încă din tinerețe și s-a stabilit în Polonia, unde a cunoscut-o pe Justyna Krzyzanowska, cu care s-a căsătorit în 1806. Viitorul compozitor s-a născut în Zelazowa Wola, un sat mazovian lângă Varșovia. După registrul stării civile din biserica satului, s-a născut la data de 22 februarie 1810, dar după afirmația mamei sale, Frederic a văzut lumina zilei doar pe 1 martie. A avut trei surori – Ludwika, Izabela și Emilia – cu care și-a petrecut copilăria fericită. Talentul muzical ieșit din comun al lui Chopin a devansat epoca sa.

  • (După evocare.) Ne puteți spune în ce situație vă aflați ca Spirit?

Răsp.: Eratic, încă.

  • Regretați viața pe pământ?

Răsp.: Nu sunt nefericit.

  • Sunteți mai fericit decât ați fost?

Răsp.: Da, un pic.

  • Spuneți un pic ceea ce înseamnă ca nu e mare diferența. Ce vă lipsește ca să fiți mai mult?

Răsp.: Spun un pic față de ceea ce aș fi putut să fiu; pentru că, cu inteligența mea, aș fi putut avansa mai mult decât am făcut-o.

  • Fericirea pe care nu aveți acum sperați să o aveți într-o zi?

Răsp.: Cu siguranță, va veni, dar sunt necesare noi probe.

  • Mozart spune că sunteți sumbru și trist. De ce spune aceasta?

Răsp.: Mozart spune adevărul. Sunt întristat, pentru că am întreprins o probă care nu am dus-o la bun sfârșit și nu am avut curajul să o reîncep.

  • Cum apreciați operele dvs. muzicale?

Răsp.: Le apreciez foarte mult. Dar printre noi le facem mai bine; mai presus de toate, le executăm mai bine; avem mai multe mijloace.

  • Așadar, cine sunt executanții?

Răsp.: Avem sub ordinele noastre legiuni de executanți care interpretează compozițiile noastre de o mie de ori cu mai multă artă decât oricare dintre voi; sunt muzicieni desăvârșiți; instrumentul de care se servesc este gâtul, ca să spunem așa, și sunt ajutați de instrumente, un fel de orgă de o precizie și o melodie pe care voi încă nu ne puteți înțelege.

  • Sunteți într-adevăr eratic?

Răsp.: Da, adică nu aparțin nici unei planete în mod exclusiv.

  • Iar executanții, de asemenea, sunt eratici?

Răsp.: Eratici, ca mine.

  • (Către Mozart.) Ați fi destul de amabil să ne explicați ce tocmai a spus Choppin? Nu înțelegem această execuție a Spiritelor eratice.

Răsp.: Vă înțeleg uimirea; Cu toate acestea, v-am spus deja că există lumi atribuite în mod special ființelor eratice, lumi în care acestea pot locui în mod temporar; un fel de bivuacuri, tabere pentru a-și odihni mințile obosite de prea lungă eraticitate, o stare totdeauna puțin penibilă.

  • (Către Choppin.) Recunoașteți aici pe unul dintre elevii dvs.?

Răsp.: Da, o recunosc.

  • V-ați bucura să asistați la execuția unui fragment din compoziția dvs.?

Răsp.: Acest lucru îmi va face multă plăcere, mai ales pentru că este executată de o persoană care a păstrat o amintire plăcută de mine; fie ca ea să accepte mulțumirile mele.

  • Vă rugăm să ne dați opinia dvs. asupra muzicii lui Mozart.

Răsp.: Îmi place foarte mult; îl consider pe Mozart maestrul meu.

  • Îmi împărtășiți opinia dvs. cu privire la muzica de astăzi?

Răsp.: Mozart a spus, muzica era mai bine înțeleasă în timpul lui decât astăzi: acesta este adevărul. Aș obiecta, totuși, mai există încă artiști adevărați.

NOTĂ. – Fragmentul de sonată dictat de Spiritul lui Mozart tocmai a fost publicat. Se poate procura fie la biroul redacție Revistei Spiritiste, fie la Librăria Spiritistă a lui M. Ledoyen, Palais Royal, Galerie d’Orléans, 31. – Pret net: 2 franci. Acesta va fi trimis gratuit contra unui mandat de plată cu această valoare.

Revista Spiritistă 1859
Tradus de Societatea Spiritistă Română
Misionarii

Mozart

Conversații familiare de dincolo de mormânt

Unul dintre abonații noștri ne-a comunicat următoarele două interviuri, care au avut loc cu Spiritul Mozart. Nu știm unde și când au avut loc aceste interviuri; nu cunoaștem nici interogatorii, nici mediumul; așadar, suntem complet străini. În ciuda acestui fapt, vom observa concordanța perfectă care există între răspunsurile obținute și cele care au fost date de alte Spirite asupra diferitelor puncte capitale ale doctrinei în circumstanțe complet diferite, fie nouă, fie altor persoane și pe care le-am raportat în fasciculele noastre precedente și în Cartea Spiritelor. Atragem asupra acestei similitudini toată atenția cititorilor noștri, care vor trage concluzia pe care o judecă potrivită. Așadar, cei care încă ar mai putea crede răspunsurile la întrebările noastre că pot fi o reflectare a părerii noastre personale vor vedea aici dacă, cu această ocazie, putem exercita vreo influență. Felicităm persoanele care au avut aceste interviuri pentru maniera în care au fost puse întrebările. În ciuda anumitor greșeli care relevă lipsa de experiență a interlocutorilor, acestea sunt în general formulate cu ordine, claritate și precizie și nu se abat de la linia serioasă, aceasta fiind o condiție esențială pentru obținerea unor bune comunicații. Spiritele elevate merg la oamenii serioși care vor să se lumineze cu bună credință; Spiritele ușoare se amuză cu oameni frivoli.

Wolfgang amadeus mozart 1Primul interviu
  1. În numele lui Dumnezeu, Spiritul lui Mozart, ești acolo?

– Răsp. Da.

  1. De ce este Mozart și nu alt Spirit?

– Răsp. Mai evocat pe mine: atunci, vin.

  1. Ce este un medium?

– Răsp. Agentul care unește Spiritul meu cu al tău.

  1. Care sunt modificările atât fiziologice cât și animice pe care le suferă mediumul când intră în acțiune intermediară?

– Răsp. Corpul nu simte nimic, doar spiritul tău parțial degajat de materie, este în comunicare cu al meu și mă unește cu tine.

  1. Ce se întâmplă în el în acest moment?

– Răsp. Nimic pentru corp; doar o parte din Spiritul tău este atras către mine; fac mâna ta să acționeze prin puterea pe care Spiritul meu o exercită asupra lui.

  1. Deci, individul medium intră atunci în comunicare cu o individualitate spirituală diferită de a lui?

– Răsp. Desigur. Și tu, fără să fii medium ești în contact cu mine.

  1. Care sunt elementele care contribuie la producerea acestui fenomen?

– Răsp. Atracția Spiritelor pentru a instrui oamenii; legile electricității fizice.

  1. Care sunt condițiile indispensabile?

– Răsp. Este o facultate acordată de Dumnezeu.

  1. Care este principiul determinant?

 – Răsp. Nu pot spune.

  1. Puteți să ne revelați legile?

– Răsp. Nu, nu, nu acum; mai târziu vei ști totul.

  1. În ce termeni pozitivi am putea afirma formula sintetică a acestui fenomen minunat?

– Răsp. Legi necunoscute pe care nu le puteți înțelege.

  1. Ar putea mediumul să se pună în contact cu sufletul unei persoane vii și în ce condiții?

– Răsp. Cu ușurință, dacă ființa vie doarme.[1]

  1. Ce înțelegi prin cuvântul suflet?

– Răsp. Scânteie divină.

  1. Iar prin Spirit?

– Răsp. Spiritul sau sufletul sunt același lucru.

  1. Sufletul, ca și Spiritul imortal conștient de actul morții și conștient de sine sau de eu imediat după moarte?

– Răsp. Sufletul nu știe nimic despre trecut și nu cunoaște viitorul decât după moartea corpului; apoi, vede viața sa trecută și ultimele sale probe; alege noua ispășire pentru o nouă viață și probele pe care le va trece; totodată, nu trebuie să ne plângem de ceea ce suferim pe pământ și trebuie să le suportăm cu dârjenie.

  1. Sufletul se găsește după moarte detașat de toate elementele, de toate legăturile pământești?

– Răsp. De orice element, nu; încă mai are un fluid care îi este propriu, pe care îl extrage din atmosfera planetei sale și care reprezintă apariția ultimei sale încarnări; legăturile pământești nu mai însemnă nimic pentru el.

  1. Știe el de unde vine și unde merge?

– Răsp. A cincisprezecea întrebare răspunde la acest lucru.

  1. Nu ia nimic cu el de pe pământ?

– Răsp. Nimic decât amintirea faptelor sale bune, regretul greșelilor sale și dorința de a merge într-o lume mai bună.

  1. Cuprinde dintr-o privire retrospectivă întreaga sa viață trecută?

– Răsp. Da, pentru a-i servi viați sale viitoare.

  1. Întrevede obiectivul vieții pământești și semnificația, sensul acestei vieți, precum și importanța destinului care se împlinește aici, în raport cu viața viitoare?

– Răsp. Da; înțelege nevoia de purificare pentru a ajunge la infinit; vrea să se purifice pentru a ajunge în lumile binecuvântate. Eu sunt fericit; însă, nu mă aflu încă în lumile în care mă pot bucura de vederea lui Dumnezeu!

  1. Există în viața viitoare o ierarhie a Spiritelor și care este legea?

– Răsp. Da; este gradul de purificare care o marchează; bunătatea și virtuțile sunt titlurile de glorie.

  1. Ca putere progresivă, este inteligența cea care determină marșul ascendent?

– Răsp. Mai presus virtuțile: iubirea aproapelui mai presus de orice.

  1. O ierarhie a Spiritelor ar presupune una de rezidență; aceasta din urmă există și sub ce formă?

– Răsp. Inteligența, har de la Dumnezeu, este întotdeauna recompensa virtuților: caritatea, iubirea aproapelui. Spiritele locuiesc pe diferite planete conform gradului lor de perfecțiune: se bucură acolo de o mai multă sau mai puțină fericire.

  1. Ce se înțelege prin Spirite Superioare?

– Răsp. Spiritele purificate.

  1. Globul nostru terestru este primul printre aceste grade, e un punct de plecare sau provenim dintr-o regiune mai inferioară?

– Răsp. Există două globuri înaintea pământului, care sunt mai puțin perfecte.

  1. Care este lumea în care locuiești? Ești fericit acolo?

– Răsp. Jupiter. Mă bucur de un mare calm acolo; îi iubesc pe toți cei din jurul meu; nu avem ură.

  1. Dacă vă amintiți de viața pământească, trebuie să vă amintiți de cuplul A… din Viena; i-ai revăzut pe amândoi după moartea ta, în ce lume și în ce condiții?

– Răsp. Nu știu unde sunt; nu pot să-ți spun. Unul este mai fericit decât celălalt. De ce îmi vorbești de ei?

  1. Poți, printr-un singur cuvânt, indicativ al unui fapt capital al vieții tale și pe care nu l-ai putut uita, să-mi furnizezi o dovadă sigură a acestei amintiri. Te rog să-mi spuneți acest cuvânt.

– Răsp. Iubire; recunoștință.

Al doilea interviu

Interlocutorul nu mai este același. După natura conversației, credem că e vorba de un muzician, fericit să discute cu un maestru. După diverse întrebări pe care credem că e inutil să le relatăm, Mozart a spus:

  1. Să terminăm cu întrebărilor lui G…. Voi conversa cu tine; îți voi spune ce înțelegem prin melodie în lumea noastră. De ce nu m-ai evocat mai repede? Ți-aș fi răspuns.
  2. Ce este melodia?

-Răsp. Pentru tine adesea este o amintire a vieții trecute; Spiritul tău își amintește ce a văzut într-o lume mai bună. Pe planeta unde sunt, Jupiter, melodia este pretutindeni, în murmurul apei, în foșnetul frunzelor, în cântecul vântului; florile susură și cântă; totul emite sunetele sale melodioase. Fii bun; câștigă această planetă prin virtuțile tale; ai ales bine cântând lui Dumnezeu: muzica religioasă ajută la elevarea sufletului. Cât mi-aș dori să vă pot inspira dorința de a vedea această lume în care suntem atât de fericiți! Suntem plini de caritate; totul e frumos acolo! Natura atât de admirabilă! Totul ne inspiră dorința de a fi cu Dumnezeu. Curaj! Curaj! Să credeți în comunicarea mea spiritistă: eu sunt cel care sunt aici. Îmi face plăcere să vă pot spune ce noi experimentăm ; Fie ca eu să vă inspir suficientă iubire de bine pentru a vă face demn de această recompensă, care nu este nimic lângă altele la care aspir!

  1. Muzica noastră este aceeași pe alte planete?

– Răsp. Nu ; nicio muzică nu vă poate oferi o idee despre muzica pe care o avem aici; Este divină! O fericire! Fă în așa fel să meriți să te bucuri de astfel de armonii: Luptă! Curaj! Nu avem instrumente; coriști sunt plantele și păsările; gândul compune, iar ascultătorii se bucură fără auz material, fără ajutorul cuvintelor și aceasta la o distanță incomensurabilă. În lumile superioare, acest lucru este și mai sublim.

  1. Cât durează viața unui Spirit încarnat pe o altă planetă decât a noastră?

– Răsp. Scurtă în planetele inferioare; mai lungă în lumi ca cea în care am fericirea de a fi; în medie, pe Jupiter, este de la trei până la cinci sute de ani.

  1. Există vreun avantaj în a reveni să trăiești pe pământ?

          – Răsp. Nu, dacă nu ești acolo într-o misiune; atunci avansăm.

  1. Nu am fi mai fericiți să rămânem ca Spirit?

        – Răsp. Nu, Nu! am fi staționari; cerem să reîncarnăm pentru a avansa către Dumnezeu.

  1. Este prima dată când sunt pe pământ?

         – Răsp.  Nu ; dar nu pot să-ți vorbesc despre trecutul Spiritului tău.

  1. Voi putea să te văd în vis?

         – Răsp.  Dacă Dumnezeu permite, vă voi arăta locuința mea în vis și îți vei aminti.

  1. Unde ești aici?

      – Răsp.  Între tine și fiica ta, vă văd pe amândoi; Sunt cu forma în care eram când eram în viață.

  1. Pot să te văd?

     – Răsp.  Da; crede și vei vedea. Dacă ați avea o mai mare credință, ni s-ar permite să vă spunem de ce; chiar profesia ta este o legătură între noi.

  1. Cum ai intrat aici?

     – Răsp.  Spiritul traversează tot.

  1. Ești încă departe de Dumnezeu?

     – Răsp. Oh! Da

  1. Înțelegi mai bine decât noi ce este eternitatea?

      – Răsp. Da, da, dar nu o puteți înțelege având un corp.

  1. Ce înțelegi prin univers? A avut un început și va avea un sfârșit ?

      – Răsp. Universul pentru tine este pământul! Nesăbuiți! Universul nu a avut început și nu va avea sfârșit; considerați că este întreaga operă a lui Dumnezeu; universul este infinit.

  1. Ce ar trebui să fac pentru a mă calma?

– Răsp. Nu te neliniști atât de mult pentru corpul tău. Ai Spiritul tulburat. Rezistă acestei tendințe.

  1. Ce este această tulburare?

– Răsp. Frica ta de moarte.

  1. Ce putem face pentru a nu ne teme?

– Răsp. Să crezi în Dumnezeu; mai presus de toate, să crezi că Dumnezeu nu ia un tată care este util familiei sale.

  1. Cum să ajung la acest calm?

– Răsp. Prin voință.

  1. De unde să extrag această voință?

– Răsp. Distrage-ți gândurile prin munca.

  1. Ce ar trebui să fac pentru a-mi perfecționa talentul?

– Răsp. Mă poți evoca; am obținut permisiunea de a te inspira.

  1. Când voi lucra?

– Răsp. Sigur! Când vrei să lucrezi, voi fi uneori lângă tine.

  1. Vei asculta opera mea? (o lucrare muzicală a interogatorului).

– Răsp. Ești primul muzician care mă evocă; Vin la tine cu plăcere și ascult operele tale.

  1. Cum s-a făcut că nu te-au evocat?

– Răsp. Am fost evocat, dar nu de muzicieni.

  1. De către cine?

– Răsp. De mai multe doamne și curioși, la Marsilia.

  1. De ce Ave Maria mă emoționează până la lacrimi?

– Răsp. Spiritul tău se degajează și se alătură mie și celui al lui Poryolise, care a inspirat această operă, dar am uitat acea parte.

  1. Cum ai putut uita muzica de tine compusă?

– Răsp. Cea pe care o am aici este atât de frumoasă! Cum să-ți amintești de ceea ce era doar materie?

  1. O vezi pe mama mea?

– Răsp. A reîncarnat pe pământ.

  1. În ce corp?

– Răsp. Nu pot spune nimic.

  1. Și tatăl meu ?

– Răsp. Este eratic și ajută în bine; el o va face să progreseze pe mama ta; se vor reîncarna împreună și vor fi fericiți.

  1. Vine să mă vadă?

– Răsp. Adesea; Lui îi datorezi acțiunile tale caritabile;

  1. Mama mea a fost cea care a cerut să se reîncarneze?

– Răsp. Da; avea o mare dorință de a se eleva printr-o nouă probă și de a intra într-o nouă lume superioară Pământului; a făcut deja un pas imens în acest sens.

  1. Ce vrei să spui cu aceasta?

– Răsp. A rezistat tuturor tentațiilor; viața sa pe pământ a fost sublimă în comparație cu trecutul său, care era cel al unui Spirit inferior; de asemenea, s-a elevat cu câteva grade.

  1. Ea a ales, atunci, o probă peste forțele sale?

– Răsp. Da, așa este.

  1. Când visez că o văd, chiar o văd?

– Răsp. Da, da.

  1. Dacă l-aș fi evocat pe Bichat în ziua în care i-a fost ridicată statuia, ar fi răspuns? A fost acolo?

– Răsp. Era acolo și eu la fel.

  1. De ce erai și tu acolo?

– Răsp. Cu alte câteva Spirite care se bucură de bine și care se bucură să vadă că îi glorificați pe cei care au grijă de umanitatea suferindă.

  1. Mulțumesc, Mozart; Adio

– Răsp. Crede, crede că sunt aici… Sunt fericit… Crede că sunt lumi deasupra ta… Crede în Dumnezeu… Evocă-mă mai des și în compania muzicienilor; Voi fi bucuros să te instruiesc și să contribui la îmbunătățirea ta și să te ajut să te înalți către Dumnezeu. Evocă-mă; Adio.

Observație asupra desenului casei lui Mozart

Unul dintre abonații noștri ne-a scris următoarele apropo de desenul publicat de noi în ultimul nostru număr:

«Autorul articolului spune, pagina 231: «Cheia Sol se repetă frecvent acolo și, în mod ciudat, niciodată cheia Fa.» S-ar părea că ochii mediumului nu ar fi perceput toate detaliile bogatului desen pe care mâna lui l-a executat, pentru că un muzician ne asigură este ușor de recunoscut, dreaptă și răsturnată, cheia Fa în ornamentația bazei edificiului în mijlocul căreia se cufundă partea inferioară a arcului viorii, precum și în prelungirea acestei ornamentații, la stânga vârfului teorbei. Același muzician mai susține că cheia Do, o formă veche, apare și pe plăcile din jurul scării din dreapta.»

Remarcă: Inserăm această observație cu mai multă plăcere, căci demonstrează în ce măsură gândirea mediumului a rămas străină de executarea desenului. Examinând detaliile părților semnalate, putem recunoaște într-adevăr acolo cheile de Fa și Do cu care autorul și-a decorat desenul fără să bănuiască. Când îl vedem lucrând, se înțelege cu ușurință absența oricărei concepții premeditate și orice voință proprie; condusă de o forță ocultă, mâna sa dă creionului sau burinului cea mai iregulară mișcare și cel mai contrară celor mai elementare precepte ale artei, desenând fără încetare cu o rapiditate incredibilă de la un capăt la altul al planșetei, fără întrerupere, pentru a reveni de o sută de ori în același punct; toate părțile sunt astfel începute și continuate în același timp, fără ca vreuna să fie finalizată înainte de a întreprinde alta. Aceasta are ca rezultat, la prima vedere, un tot incoerent pe care nu îi înțelegem scopul decât atunci când este terminat. Această abordare singulară nu este proprie doar Dlui. Sardou; am văzut toate mediumurile care desenează procedând în același mod. Cunoaștem o doamnă, pictor de merit și profesor de desen, care se bucură de această facultate. Când desenează ca medium, împotriva regulilor, operează, în ciuda ei, contra regulilor și printr-un procedeu pe care i-ar fi imposibil să-l urmeze atunci când lucrează sub propria inspirație și în starea sa normală. Elevii săi, ne-au spus, că ar râde dacă i-ar învăța să deseneze precum Spiritele.

Allan Kardec
Taban E. Bianca
Tradus de Societatea Spiritistă Română

[1] Dacă o persoană vie este evocată în stare de veghe, ea poate adormi în momentul evocării sau cel puțin să experimenteze amorțeală și o suspendare a facultăților sensibile; dar de foarte multe ori evocarea nu are efect, mai ales dacă nu se face cu o intenție serioasă și binevoitoare.

Misionarii

Johann Wolfgang von Goethe

Goethe Stieler 1828S-a născut la Frankfurt Main ca fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710 – 1782), înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731 – 1808).

Scriitor german. Născut în sânul unei familii patriciene burgheze. Tatăl său s-a ocupat personal de educația sa. În 1765 a început să studieze dreptul la Leipzig, iar mai târziu a fost nevoit să se întoarcă acasă la Frankfurt din cauza unei boli. Odată recuperată sănătatea s-a mutat la Strasbourg pentru a-și continua studiile.

Această perioadă a fost una decisivă, deoarece a avut loc o schimbare radicală în orientarea sa poetică. A frecventat cercurile literare și artistice Sturm und Drang, sămânța romantismului timpuriu, unde l-a cunoscut pe scriitorul și filozoful Johann Gottfried Herder, care l-a invitat să descopere Homer, Shakespeare, Ossian și poezia populară.

Datorită acestor influențe, Goethe a abandonat definitiv stilul rococo al începuturilor sale și a scris mai multe lucrări care au inițiat o nouă etapă poetică. Dintre ele menționăm: Cântecele din Sesenheim, poezii lirice cu un ton simplu și spontan, și Despre arhitectura germană în 1773, imn în proză dedicat arhitectului catedralei din Strasbourg, care inaugurează cultul geniului.

În 1772 s-a mutat la Wetzlar, sediul Curții Imperiale, unde a cunoscut-o pe Charlotte Buff, logodnica prietenului său Kestner, de care s-a îndrăgostit. Această pasiune frustrată i-a inspirat primul său roman, Suferințele tânărului Werther, o operă care a făcut furori în toată Europa și a fost romanul paradigmatic al noii mișcări care se năștea în Germania, Romantismul.

Întors la Frankfurt, a scris câteva drame minore și a început compoziția celei mai ambițioase lucrări, Faust, la care va lucra până la moartea sa. Recrearea mitului literar al pactului înțeleptului cu diavolul servește ca amplă alegorie umanității și reflectă trecerea autorului de la romantism la clasicism, în ultima sa etapă.

În 1774, încă la Frankfurt, și-a anunțat logodna cu Lili Schönemann, însă doi ani mai târziu a rupt logodna. După ce a acceptat funcția de consilier al ducelui Charles Augustus, s-a mutat la Weimar, unde și-a stabilit definitiv reședința. A început apoi o strălucită carieră politică (a devenit ministru de finanțe în 1782), în timp ce era interesat și de cercetarea științifică.

Activitatea politică și prietenia sa cu o doamnă de la curte, Charlotte von Stein, l-au influențat într-o nouă evoluție literară, determinându-l să scrie lucrări mai clasice și mai senine, abandonând postulatele individualiste și romantice ale lui Sturm und Drang. În acel moment a început să scrie, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister (1795), un roman formativ care avea să influențeze semnificativ literatura germană de mai târziu.

În 1786 a părăsit Weimar și curtea pentru a-și realiza visul său din tinerețe, călătorind în Italia, țara în care și-a putut explora cel mai bine fascinația pentru lumea clasică. Întors la Weimar, după ce a petrecut doi ani la Roma, l-a urmat pe duce în luptele prusace împotriva Franței. La scurt timp după, în 1794, a stabilit o prietenie fructuoasă cu Schiller, care a devenit o continuă colaborare între cei doi. Obligațiile sale față de duce au încetat (el era însărcinat doar cu gestionarea teatrului din Weimar) și s-a dedicat aproape în întregime literaturii și scrierii de lucrări științifice.

Moartea lui Schiller în 1805 și o boală gravă, au făcut din Goethe un personaj din ce în ce mai închis în sine și atent doar la munca sa. În 1806 s-a căsătorit cu Christiane Vulpius, cu care avusese deja cinci copii. În 1808 a fost publicat Faust și un an mai târziu a apărut Afinitățile elective, un roman psihologic despre viața de căsătorie despre care se spune că ar fi fost inspirat de dragostea lui pentru Minna Herzlieb. Între anii 1811- 1831 și-a început cea mai autobiografică lucrare, Poezie și adevăr, căreia i-a dedicat ultimii ani ai vieții, alături de partea a doua a lui Faust.

La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie.

Goëthe[1] precursorul Spiritismului

Societatea Pariziană de Studii Spiritiste, 25 martie 1856

  1. Evocare

– Răsp. Sunt aici cu tine

  1. În ce situație ești ca Spirit: eratic sau reîncarnat?

– Răsp. Eratic

  1. Ești mai fericit decât când erai în viață?

– Răsp. Da, pentru că sunt eliberat de corpul meu grosier și văd ceea ce nu am putut vedea.

  1. Mi se pare că nu ați avut o situație nefericită în timpul vieții. În ce consistă superioritatea situației dvs. actuale?

– Răsp. Tocmai v-am spus. Voi, adepții spiritismului trebuie să înțelegeți această situație.

  1. Care este opinia dvs. actuală despre Faust[2]?

– Răsp. Este o operă care avea ca obiectiv să arate vanitatea și goliciunea științei umane și, pe de altă parte, să exalte în ceea ce are frumos și pur sentimentul iubirii, pedepsind ce conține dereglare și rău.

  1. Este printr-o anumită intuiție a spiritismului prin care ați portretizat influența Spiritelor rele asupra omului? Cum ați fost condus să faceți această descriere?

– Răsp. Aveam o amintire aproape exactă de o lume în care vedeam acționând influența Spiritelor asupra ființelor materiale.

  1. Ați avut, așadar, amintirea unei existențe precedente?

– Răsp. Da, sigur.

  1. Ne puteți spune dacă această existență a avut loc pe pământ?

– Răsp. Nu, pentru că aici nu vedem acționând Spiritele; a fost în altă lume.

  1. Dar, atunci, din moment ce în acea lume puteați vedea acționând Spiritele, trebuie să fi fost o lume superioară pământului. Cum s-a făcut că ați venit dintr-o lume superioară într-o lume inferioară? A fost, așadar, un declin pentru dvs.? Vă rugăm să ne explicați acest lucru.

– Răsp. Era o lume superioară până într-un anumit punct, dar nu în modul în care voi înțelegeți. Lumile nu au toate aceeași organizație, fără ca, pentru aceasta să fie de o mare superioritate. Mai mult, știți bine că am îndeplinit printre voi o misiune pe care nu o puteți disimula, deoarece încă reprezentați operele mele. Nu a fost un declin, din moment ce am slujit și încă slujesc moralizării voastre. Am aplicat ceea ce ar putea exista superior în lumea precedentă pentru a pedepsi pasiunile eroilor mei.

  1. Într-adevăr, reprezentăm încă operele dvs. Tocmai s-a făcut versiunea teatralizată a dramei Faust. Ați asistat la aceasta reprezentație?

– Răsp. Da

  • Vă rugăm să ne spuneți opinia dvs. asupra manierei în care Dl. Gounod[3] v-a interpretat gândurile prin intermediul muzici?

– Răsp. Dl. Gounod m-a evocat fără să știe. M-a înțeles foarte bine. Ca muzician german, eu nu m-aș fi putut descurca mai bine. Poate că gândește ca un muzician francez.

  1. Ce gândiți despre Werther[4]?

– Răsp. Blamez acum deznodământul.

  • Această operă nu a făcut mult rău prin exaltarea pasiunilor?

– Răsp. A făcut și a cauzat nenorociri.

  1. A fost cauza multor sinucideri. Vă simțiți responsabil?

– Răsp. Dacă a existat vreo influență nefericită răspândită de mine, pentru aceasta încă mai sufăr și mă mai căiesc.

  • Ați avut, cred, în timpul vieții, o mare antipatie pentru Francezi. Simțiți la fel actualmente!

– Răsp. Sunt foarte patriot.

  1. Sunteți încă mai atașat de o țară decât de alta?

– Răsp. Iubesc Germania pentru gândirea și pentru moravurile sale aproape patriarhală.

  • Doriți să ne dați opinia voastră despre Schiller[5]?

 – Răsp.  Suntem frați în Spirit și în misiuni. Schiller avea un suflet mare și nobil, care se reflecta în operele sale. A făcut mai puțin rău decât mine. Îmi este mult superior, pentru ca era mai simplu și mai adevărat.

  1. Ne-ați putea da opinia voastră despre poeții francezi, în general și în comparație, cu poeții germani? Nu este dintr-un van sentiment de curiozitate, ci pentru instruirea noastră. Avem încredere că sentimentele dvs. sunt destul de elevate, pentru a fi necesar să vă cerem să faceți acest lucru fără parțialitate și lăsând deoparte orice prejudecată națională.

– Răsp.  Ești foarte curios, dar vreau să te satisfac: Francezi moderni scriu adesea poezii frumoase, dar pun mai multe cuvinte frumoase decât gânduri bune; ar trebui să se consacre mai mult inimii decât spiritului. Vorbesc în general, dar fac câteva excepții în favoarea câtorva: un mare poet sărac, printre alți.

  1. Un nume este susurat în adunare. Este cel despre care doriți să vorbiți?

– Răsp. Sărac sau cineva care este sărac.

  • Am fi fericiți să avem o disertație de la dvs. pe o temă la alegere, pentru instruirea noastră. Aveți amabilitatea de a ne dicta ceva?

– Răsp. O voi face mai târziu și prin intermediul altor mediumuri; evocați-mă cu altă ocazie.

Taban E. Bianca
Tradus de Societatea Spiritistă Română

[1] Johann Wolfgang von Goethe (1749–1832), poet german.

[2] Drama lui Goethe bazată pe un personaj real, Georg sau Johann Faust, protagonist a numeroase opere literare încă din secolul al XVI-lea.

[3] Charles Gounod (1818–1893), compozitor francez.

[4] Suferințele tânărului Werther de Goethe

[5] Friedrich Schiller (1759–1805), scriitor german. L-a cunoscut pe Goethe în 1794. A fondat revista Die Horen (1794) și Musenalmanach (1797), în care Goethe și W. von Humboldt au scris frecvent.

Misionarii

Bernard Palissy

BernardBernard Palissy s-a născut în 1510 în Lacapelle-Biron, lângă satul Agen. A fost un celebru ceramist francez care a întruchipat modelul geniului universal al Renașterii. S-a născut într-o familie umilă de artizani de la care a învățat meseria de pictor pe sticlă. Deși i-a lipsit o instruire formală, avea multe preocupări și de-a lungul vieții și-a dezvoltat multe abilități. A lucrat ca pictor pe sticlă, olar, aurar, topograf, proiectant de grădini, chimist, biolog și scriitor.

Pentru a-și perfecționa și completa cunoștințele, a plecat într-un turneu de mai mulți ani în Franța, așa cum obișnuiau să o facă meșterii calificați. Cunoștințele sale cu privire la multe subiecte erau superioare celor ale oamenilor de știință din vremea lui.

Este renumit mai ales pentru că a realizat, după 16 ani de încercări frustrate, o faianță emailată asemănătoare cu porțelanul chinezesc. Dar și pentru observațiile sale despre ciclul apei și de alimentare a izvoarelor încă sunt considerate valabile, iar lucrările sale despre rolul sărurilor minerale în viața plantelor anunță viitoare descoperiri în chimie.

Palissy a participat la întemeierea Bisericii Reformate din Saintes, apărând idealul calvinist într-o perioadă marcată de războaie religioase. A fost închis ca eretic la Bordeaux în 1562. A fost eliberat datorită intervenției ducelui de Montmorency, care i-a acordat titlul de «inventator al figurinelor rustice ale regelui.» S-a întors în atelierul său în anul următor și pentru munca sa, Palissy se va bucura de protecția monarhilor, până în 1585, când regele Henric al III-lea publică un edict prin care condamnă Reforma protestantă pedepsind-o cu moartea și care a făcut ca Palissy să fie dus la închisoare. În 1586 a fost condamnat la moarte, această pedeapsă a fost comutată în închisoare pe viață. Doi ani mai târziu, în 1588, Liga Nobililor Catolici a reușit ca Palissy, în vârstă de 78 de ani, să fie dus într-o temniță din Bastille, unde avea să moară în 1590.

Scrierile lui au fost uitate până în secolul al XVIII-lea când au fost republicate și când lucrările sale științifice au început să se bucure de o admirație și o recunoaștere crescândă.

După reeditarea lor de către geologul și vulcanologul francez Barthélemy Faujas de Saint-Fond în 1777, prestigioși oameni de știință precum Buffon, Réaumur, Cuvier și Jussieu l-au lăudat și l-au considerat fondatorul agronomiei, geologiei, chimiei și primul care a pus bazele cristalografiei.

Majoritatea lucrărilor sale sunt expuse la Muzeul Național al Renașterii din Château d’Écouen.

Bernard Palissy contribuie cu articolul despre Descrierea lui Jupiter în Revista Spiritistă editată de Allan Kardec în 1858, astfel oferă participarea sa la Codificarea Spiritistă.

DESCRIEREA LUI JUPITER

NOTĂ. – Știam, din evocările anterioare, că Bernard Palissy, celebrul olar al secolului al XVI-lea, trăiește pe Jupiter. Următoarele sale răspunsuri confirmă, din toate punctele de vedere, ceea ce ni s-a spus despre această planetă în diferite ocazii, de către alte Spirite și prin intermedierea diferitelor mediumuri. Credem ca vor fi citite cu interes, ca un complement a tabloului pe care l-am trasat în ultimul nostru număr. Identitatea pe care o prezintă cu descrierile anterioare este un fapt remarcabil, care este cel puțin o prezumție de acuratețe.

  1. Unde te afla-i după ce ai părăsit pământul?

Răsp. Am rămas tot aici.

  1. În ce condiții te afla-i aici?

Răsp. Sub trăsăturile unei femei iubitoare și devotată; nu a fost decât o misiune.

  1. Această misiune a durat mult timp?

Răsp. 30 de ani

  1. Îți amintești numele acestei femei?

Răsp. Este obscur.

  1. Stima pe care oamenii o au pentru operele tale, te satisface? Aceasta compensează suferințele pe care le-ai îndurat?

Răsp. Ce contează operele materiale ale mâinilor mele! Ce este important pentru mine este suferința care m-a elevat.

  1. Cu ce obiectiv ai trasat, prin mâna domnului Victorien Sardou, admirabilele desene pe care ni le-ai dăruit de pe planeta Jupiter pe care o locuiești?

Răsp. Pentru a vă inspira dorința de a deveni mai buni.

  1. Deoarece revii adesea pe acest Pământ pe care l-ai locuit în diferite ocazii, trebuie să cunoști suficient de mult starea sa fizică și morală pentru a stabili o comparație între acesta și Jupiter; te rugăm, așadar, să ne luminezi pe diverse puncte.

Răsp. Pe globul vostru vin numai ca Spirit; Spiritul nu mai are senzații materiale.

STAREA FIZICĂ A GLOBULUI

  1. Putem compara temperatura lui Jupiter cu cea a uneia dintre latitudinile noastre?

Răsp. Nu; este blândă și temperată; întotdeauna la fel, iar a voastră variază. Amintiți-vă de Câmpiile Elizee care v-au fost descrise.

  1. Tabloul pe care Anticii ni le-au oferit despre Câmpiile Elizee ar putea fi rezultatul cunoștințelor intuitive pe care le aveau despre o lume superioară, precum Jupiter, de exemplu?

Răsp. Din cunoștințe pozitive; evocarea a rămas în mâinile preoților.

  1. Temperatura variază între latitudini, ca aici?

Răsp. Nu.

  1. Conform calculelor noastre, soarele trebuie să apară locuitorilor din Jupiter dintr-un unghi foarte mic și, în consecință, să dea puțină lumină. Ne poți spune dacă intensitatea luminii acolo este egală cu cea a pământului sau dacă este mai puțin puternică?

Răsp. Jupiter este înconjurat de un fel de lumină spirituală în raport cu esența locuitorilor săi. Lumina grosieră a soarelui vostru nu este făcută pentru ei.

  1. Există o atmosferă?

Răsp. Da.

13.Este atmosfera formată din aceleași elemente ca atmosfera terestră?

Răsp. Nu; oamenii nu sunt la fel; nevoile lor s-au schimbat.

  1. Există apă și mări?

Răsp. Da.

  1. Apa este formată din aceleași elemente ca ale noastre?

Răsp. Mai eterică.

  1. Există vulcani?

Răsp. Nu; globul nostru nu este chinuit ca al vostru; natura nu a avut marile sale crize; este lăcașul celor binecuvântați. Materia abia se atinge.

  1. Au plantele vreo analogie cu ale noastre?

Răsp. Da, dar sunt mai frumoase.

STAREA FIZICĂ A LOCUITORILOR

  1. Conformația corpului a locuitorilor de pe Jupiter are vreo relație cu a noastră?

Răsp. Da, este aceeași.

  1. Poți să ne dai o idee de mărimea lor în comparație cu cea a locuitorilor de pe Pământ?

Răsp. Mari și bine proporționate. Mai mari decât cei mai mari oameni ai voștri. Corpul omului este ca amprenta Spiritului său: frumos unde este bun; învelișul este demn de el; nu mai este o închisoare.

  1. Corpurile sunt opace, diafane sau translucide?

Răsp. Sunt și de unele și de altele. Unele au o proprietate, altele au alta, conform destinației.

  1. Concepem acest lucru pentru corpurile inerte, dar întrebarea noastră se referă la corpurile Umane?

Răsp. Corpul învăluie Spiritul fără a-l ascunde ca un voal ușor aruncat pe o statuie. În lumile inferioare învelișul grosier ocultă Spiritul semenilor săi; însă cele bune nu mai au nimic de ascuns, își pot citi în inimi unele la altele. Cum ar fi dacă ar fi așa și pe Pământ!

  1. Există sexe diferite?

Răsp. Da, există oriunde materia există; este o lege a materiei.

  1. Care este baza alimentației locuitorilor? Există animale și vegetale, ca aici? Răsp. Pur vegetală; omul este protectorul animalelor.
  2. Ni s-a spus că își extrag o parte din alimentație din mediul înconjurător din care își aspiră emanațiile. Este corect?

Răsp. Da.

​25. Durata vieții, în comparație cu a noastră, este mai lungă sau mai scurtă?

Răsp. Mai lungă.

  1. Cât este durata medie de viață?

Răsp. Cum se măsoară timpul?

  1. Nu poți lua unul dintre secolele noastre ca termen de comparație?

Răsp. Cred că sunt în jur de cinci secole.

  1. Dezvoltarea copilăriei este în mod proporțional mai rapidă decât a noastră?

Răsp. Omul conservă superioritatea sa; copilăria nu-i comprimă inteligența, iar bătrânețea nu o stinge.

  1. Oameni sunt supuși bolilor?

Răsp. Nu sunt supuși bolilor voastre.

  1. Viața se partajează între veghe și somn?

Răsp. Între acțiune și odihnă.

  1. Ne poți da o idee despre diferitele ocupații ale oamenilor?

Răsp. Ar trebui să spunem prea multe. Principala lor ocupație este să încurajeze Spiritele care locuiesc în lumile inferioare, să persevereze pe calea cea bună. Pentru că nu au infortunii de alinat acasă, merg să caute unde este suferință; acestea sunt Spiritele bune care vă susțin și vă atrag pe calea cea bună.

  1. Acolo se cultivă anumite arte?

Răsp. Sunt inutile acolo. Artele voastre sunt jucării care distrag durerea voastră.

  1. Densitatea specifică a corpului omului permite acestuia să se transporte dintr-un loc în altul fără să rămână, ca aici, atașat de sol?

Răsp. Da.

  1. Se experimentează plictiseala și dezgustul față de viață?

Răsp. Nu; dezgustul față de viață nu vine decât din disprețul de sine.

  1. Corpul locuitorilor de pe Jupiter fiind mai puțin dens decât al nostru, este format din materie compactă și condensată sau vaporoasă?

Răsp. Compact pentru noi; dar, n-ar fi pentru voi; materia este mai puțin condensată.

  1. Corpul, considerat ca fiind format din materie, este impenetrabil?

Răsp. Da

  1. Locuitorii au un limbaj articulat ca noi?

Răsp. Nu. Există între ele comunicarea gândurilor.

  1. A doua vedere este, după cum ni s-a spus, o facultate normală și permanentă printre voi?

Răsp. Da, Spiritul nu are obstacole; nimic nu-i este ascuns.

  1. Dacă nimic nu-i este ascuns Spiritului, cunoaște deci viitorul ? (Vrem să vorbim despre Spiritele încarnate pe Jupiter.)

Răsp. Cunoașterea viitorului depinde de perfecțiunea Spiritului; are mai puține inconveniente pentru noi decât pentru voi; chiar ne este necesară, până la un anumit punct, pentru îndeplinirea misiunilor pe care trebuie să le realizăm; dar, a spune că ne este cunoscut viitorul fără restricții ar însemna să ne punem la același nivel cu Dumnezeu.

  1. Poți revela tot ce știi despre viitor?

Răsp. Nu; așteaptă să-l cunoști când vei merita.

  1. Comunicați mai ușor decât noi cu alte Spirite?

Răsp. Da; Întotdeauna: materia nu mai este între ele și noi.

  1. Moartea inspiră oroarea și teama care o cauzează printre noi?

Răsp. De ce ar fi înfricoșătoare? Răul nu mai este printre noi. Doar cel rău vede ultimul său moment cu teamă; îi e frică de judecată.

  1. Ce vor deveni locuitorii de pe Jupiter după moarte?

Răsp. Cresc întotdeauna în perfecțiune fără a mai suferi probe.

  1. Nu există Spirite pe Jupiter care se supun probelor pentru a îndeplini o misiune?

Răsp. Da, dar nu mai este o probă; numai iubirea de bine le duce la suferință.

  1. Pot să eșueze în misiunea lor?

Răsp. Nu, din moment ce sunt bune; există slăbiciune numai acolo unde există defect.

  1. ​​Ai putea să numești câteva dintre Spiritele care locuiesc pe Jupiter și care au îndeplinit o mare misiune pe pământ?

Răsp. Sfântul Ludovic.

  1. Ai putea numi și alte nume?

Răsp. Ce importanță are! Sunt misiuni necunoscute care nu au ca obiectiv decât fericirea unei persoane; uneori, acestea sunt mai mari și mai dureroase.

ANIMALELE

  1. Corpurile animalelor sunt mai materiale decât cele ale oamenilor?

Răsp. Da; omul este regele, Dumnezeul terestru.

  1. Printre animale există carnivore?

Răsp. Animalele nu se sfâșie între ele; toate trăiesc supuse omului, iubindu-se între ele.

  1. Dar nu există animale care scapă acțiunii omului, cum ar fi insectele, peștii, păsările?

Răsp. Nu, toate îi sunt utile.

  1. Ni s-a spus că animalele sunt servitori și manevratori care execută muncile materiale, construind case etc. Este adevărat?

Răsp. Da; omul nu se mai înjosește slujind semenului său.

  1. Animalele servitoare sunt atașate de o persoană sau familie, sau luate și schimbate după bunul plac, ca aici?

Răsp. Toate sunt atașate de o anumită familie: voi le schimbați pentru a găsi ceva mai bun.

  1. Animalele servitoare sunt în stare de sclavie sau libertate? Sunt o proprietate sau își pot schimba stăpânul după bunul plac?

Răsp. Sunt în stare de supunere.

  1. Animalele muncitoare primesc o remunerație pentru eforturile lor?

Răsp. Nu

  1. Animalele dezvoltă facultățile lor printr-un fel de educație?

Răsp. O fac ele însele.

  1. Animalele au un limbaj mai precis și mai caracteristic decât cel al animalelor terestre?

Răsp. Cu siguranță.

STAREA MORALĂ A LOCUITURILOR

  1. Locuințele din care ne-ai oferit o mostră cu desenele tale sunt reunite în orașe, ca aici?

Răsp. Da ; cei care se iubesc se reunesc; doar pasiunile creează singurătate în jurul omului. Dacă chiar și omul rău își caută semenul său, care nu este pentru el decât un instrument al durerii, de ce ar fugi omul pur și virtuos de fratele său?

  1. Spiritele sunt egale sau de diferite grade?

Răsp. De diferite grade, dar cu aceeași ordine.

  1. Te rugăm să te raportezi la Scala Spiritistă pe care am dat-o în al doilea număr al Revistei și să ne spui din ce ordine aparțin Spiritele încarnate pe Jupiter?

Răsp. Toate bune, toate superioare; binele descinde uneori în rău; dar răul nu se amestecă niciodată cu binele.

  1. Locuitorii formează diferite popoare ca pe Pământ?

Răsp. Da, dar toți uniți între ei prin legături de iubire.

  1. Conform acestora, războaiele sunt necunoscute acolo?

Răsp. Întrebare inutilă.

  1. Omul va putea ajunge pe pământ la un grad suficient de înalt de perfecțiune pentru a rezista fără războaie?

Răsp. Cu siguranță va ajunge acolo; războiul dispare odată cu egoismul oamenilor și pe măsură ce înțeleg mai bine fraternitatea.

  1. Oamenii sunt guvernați de lideri?

Răsp. Da.

  1. În ce constă autoritatea liderilor?

Răsp. În gradul superior de perfecțiune.

  1. În ce constă superioritatea și inferioritatea Spiritelor de pe Jupiter, din moment ce toate sunt bune?

Răsp. Au mai mult sau mai puține cunoștințe și experiență; se purifică prin iluminare.

  1. Există, ca pe pământ, popoare mai mult sau mai puțin avansate decât altele?

Răsp. Nu, dar între popoare există diferite grade.

  1. Dacă popoarele mai avansate de pe pământ s-ar găsi transportate pe Jupiter, ce rang ar ocupa acolo?

Răsp. Rangul maimuțelor printre voi.

  1. Popoarele de acolo sunt guvernate de legi?

Răsp. Da.

  1. Există legi penale?

Răsp. Nu mai sunt crime.

  1. Cine face legile?

Răsp. Dumnezeu le-a făcut.

  1. Există bogați și săraci, adică oameni care au abundență și superfluu, și alții cărora le lipsește necesarul?

Răsp. Nu; toți sunt frați; dacă unul ar avea mai mult decât celălalt, împart; nu s-ar bucura dacă fratele său ar suferii lipsuri.

  1. Potrivit acestora, averile ar fi egale pentru toți?

Răsp. Nu am spus că toți sunt bogați în același grad; m-ai întrebat dacă sunt unii care au superfluu și alții care le lipsește necesarul.

  1. Aceste două răspunsuri ni se par contradictorii. Te rugăm să faci concordanța între ele.

Răsp. Nimănui nu-i lipsește cele necesare; nimeni nu are superfluu, adică averea fiecăruia este proporțională cu condiția sa. Sunteți satisfăcut?

  1. Înțeleg acum; dar tot vom întreba dacă cel care are cel mai puțin nu este nefericit în comparație cu cel care are cel mai mult?

Răsp. Nu poate fi nefericit atâta timp cât nu este nici invidios, nici gelos. Invidia și gelozia fac mai mulți oameni nefericiți decât mizeria.

  1. În ce constă bogăția pe Jupiter?

Răsp. Ce importanță are!

  1. Există inegalități ca poziție socială?

Răsp. Da.

  1. Pe ce se fondează?

Răsp. Pe legile societății. Unii sunt mai mult sau mai puțin avansați în perfecțiune. Cei care sunt superiori au asupra altora un fel de autoritate, ca un tată asupra copiilor săi.

  1. Dezvoltă facultățile umane prin educație?

Răsp. Da.

  1. Omul poate să dobândească suficientă perfecțiune pe pământ pentru a merita să treacă imediat pe Jupiter?

Răsp. Da, dar omul, pe pământ, este supus imperfecțiunilor pentru a fi în raport cu semeni săi.

  1. Când un Spirit care părăsește pământul trebuie să reîncarneze pe Jupiter, rămâne eratic pentru un timp înainte de a găsi corpul cu care trebuie să se unească?

Răsp. El rămâne în acea stare pentru un timp, până când se eliberează de imperfecțiunile sale pământești.

  1. Există mai multe religii?

Răsp. Nu. Toți profesă binele și toți adoră un singur Dumnezeu.

  1. Există temple și culte?

Răsp. Pentru templu există inima omului; pentru culte binele care îl face.

Revista Spiritistă 1958, Allan Kardec
Tradus de Societatea Spiritistă Română
Misionarii

Félicité Robert de Lamennais

Precursorul Spiritismului

Imuabilitatea nu rezidă în forma cuvintelor, ci în verbul gândirii.

Lamennais – Revista Spiritistă, Jurnal de studii psihologice, anul 10, Nr. 3, Martie 1867

Felicite Robert de LamennaisFélicité Robert de Lamennais sau La Mennais s-a născut în Saint-Malo, Franța în anul 1782 și a murit la Paris în 1854. A fost filosof, teolog catolic și om politic francez, condamnat de Enciclicele Mirari vos în 1832, pentru gândirea sa liberal-catolică, Singulari Nos în 1834 și pentru stăruința în ideile sale cu cartea Paroles d’un croyant (Cuvintele unui credincios).

Lamennais și-a pierdut mama de la o vârstă foarte fragedă, la vârsta de cinci ani. Tatăl său, care era om de afaceri și armator, s-au ocupat prea puțin de el lăsând educația sa în grija fratelui mai mare, Jean-Marie de La Mennais, fondator al Fraților Instrucțiunii Creștine, și a unchiului său, Robert de Sandrais care a deschis marea sa bibliotecă nepoților săi.

În acea bibliotecă, Lamennais l-a descoperit pe Platon, Tacitus, Cicero, Blaise Pascal, Nicolas Malebranche, Voltaire și Jean-Jacques Rousseau pe care îi citise până la zece ani, dar și Biblia. Autodidact, a obținut o pregătire destul de amplă, deși puțin dirijată.

Ca scriitor francez a fost unul dintre cei mai reprezentativi autori ai ultramontanismului. A luat parte la Restaurare și în 1816 a primit hirotonirea. Félicité Robert de Lamennais a devenit celebru cu Eseul despre indiferența în materie de religie scris între ani 1817 – 1823. Puțin mai târziu, a suferit persecuții din cauza tratatului său Despre religia considerată în relațiile sale cu ordinea politică și socială din 1825, cu care i-a crescut notorietatea.

Împreună cu Henri Lacordaire și Charles de Montalembert a creat, după revoluția din 1830, Agenția Generală pentru Apărarea Libertății Religioase. În 1834, dezamăgit de condamnarea papală pentru ideile sale, a publicat, sub semnătura de Lamennais, scrierea sa fundamentală, Cuvintele unui credincios. Noua sau orientare a fost confirmată și de alte lucrări cum ar fi Cartea poporului 1838, Țara și guvernul 1840, pentru care a făcut un an de închisoare. A fost reprezentantul poporului în Adunarea Constituantă care a apărut în urma revoluției din 1848, dar după lovitura de stat din 2 decembrie s-a retras la proprietățile sale din Bretania. A refuzat să se reconcilieze cu biserica și a cerut să fie îngropat fără nici un rit. Trupul său a fost aruncat într-o fosă comună din Père-Lachaise.

Félicité Robert de Lamennais alături de cei menționații în Prolegomene în Cartea Spiritelor precum Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Augustin, Sfântul Vincențiu De Paul, Sfântul Luis, Spiritul Adevărului, Socrate, Platon, Fenelon, Franklin, Swedenborg, etc… a oferit contribuția sa în Revista Spiritistă scrisă de Allan Kardec, Cartea Spiritelor, Cartea Mediumurilor, Evanghelia după Spiritism, Cerul și Infernul. Dintre comunicațiile sale publicăm cea oferită la întrebarea 1009 din Cartea Spiritelor:

Saint Malo Bretania
Saint Malo Bretania
  1. Conform acestui fapt, pedepsele impuse nu vor fi niciodată eterne?

Dedicați-vă, prin toate mijloacele care vă sunt în putere, să combateți și să anihilați ideea pedepselor eterne, gând blasfemator contra justiției și bunătății lui Dumnezeu, sursa cea mai fertilă a incredulității, materialismului și indiferenței care au invadat masele de când inteligența a început să se dezvolte. Spiritul, aproape de luminare, deși abia educat, curând sesizează monstruoasa injustiție; rațiunea lui o respinge și atunci, rareori confundă în același ostracism pedeapsa, care îl revoltă, și pe Dumnezeu, căruia i-o atribuie; de aici, nenumăratele rele care au năvălit asupra voastră și asupra celor pentru care am venit să aducem remediul. Atribuția pe care o semnalăm va fi mai ușoară, când autoritățile pe care se sprijină defensori unei astfel de credințe au evitat cu toții să se pronunțe în mod formal. Nici conciliile, nici Părinții Bisericii nu au soluționat această problemă gravă. Dacă, potrivit Evangheliștilor înșiși, și luând literalmente cuvintele emblematice ale lui Hristos, acesta a amenințat vinovații cu foc inextingibil, etern, iar în cuvintele sale nu este absolut nimic care să dovedească faptul că i-a condamnat eternamente.

«Biete oi rătăcite, învățați să-l vedeți venind la voi pe bunul Pastor, care departe de a veni să vă alunge pentru totdeauna din prezența lui, vine el însuși în întâmpinarea voastră pentru a vă readuce la staul. Copii prodigi, părăsiți exil vostru voluntar, îndrumați pași voștri către lăcașul Patern. Tatăl vă va întinde brațele și este mereu gata să sărbătorească întoarcerea voastră în familie.»

LAMENNAIS
Taban E. Bianca
Tradus de Societatea Spiritistă Română