Istoria Spiritismului
În antichitate, studiul acestor fenomene a fost privilegiul anumitor caste, care le dezvăluiau doar celor inițiați în misterele lor.
În Evul Mediu, cei care se ocupau de aceste fenomene, aparent au fost considerați vrăjitori și erau arși pe rug. Dar, în prezent nu există mistere pentru nimeni, nimeni nu este ars de viu. Totul se întâmplă la lumina zilei și oricine este capabil să se instruiască cu privire la aceste fenomene și să le practice pentru că există mediumuri oriunde în lume. De asemenea, nu este nimic nou în doctrina pe care Spiritele vin să ne învețe astăzi, se găsesc fragmente scrise de filosofii din India, Egipt, Grecia și în toate învățăturile lui Hristos.
În 1848, Statele Unite ale Americii a atras atenția asupra anumitor fenomene ciudate, constând în zgomote, lovituri și mișcări de obiecte fără o cauză cunoscută. Aceste fenomene apăreau adesea spontan cu o intensitate și persistență neobișnuită.
Dar, s-a observat de asemenea că apăreau mai ales sub influența anumitor persoane, care au fost desemnate cu numele de mediumuri, care într-un anumit fel le-ar putea provoca din propria voință, ceea ce a permis repetarea experiențelor. Pentru aceasta au folosit, mai ales, mesele.
Fără a considera că mișcarea ar fi putut fi imprimată oricărui obiect, ideea meselor a prevalat, fără îndoială, pentru că a fost obiectul cel mai comod și pentru că ne așezăm cu o mai mare naturalitate în jurul unei mese decât în jurul oricărui alt mobilier. S-a obținut astfel rotația mesei, mai târziu mișcări în toate direcțiile, tremure, răsturnări, levitații lovituri violente, etc. Acest fenomen a fost denumit la început cu numele de mese rotative sau dansul meselor.
Până aici, fenomenul ar putea fi explicat prin intermediul unui curent electric sau magnetic, sau prin acțiunea unui fluid necunoscut. Aceasta a fost prima opinie care s-a generat asupra fenomenului. Cu toate acestea, nu s-a întârziat în a se recunoaște în acele fenomene prezența efectelor inteligente, astfel încât mișcarea se supunea voinței. Masa se îndrepta la dreapta sau la stânga, unde persoana semnala, se oprea în două picioare primind ordinul de-a o face, producea numărul de lovituri solicitat, păstra ritmul, etc. Din acel moment, a fost evident că nu era o cauză pur fizică, conform axiomei: dacă orice efect are o cauză, atunci orice efect inteligent trebuie să aibă o cauză inteligentă. Astfel, concluzia la care s-a ajuns a fost că fenomenul ar trebui să fie cauzat de o inteligență.
Care este natura acelei inteligențe? Problema se rezumă la acest fapt. La început s-a crezut că poate fi o oglindire a inteligenței mediumului sau a celor care asistau, dar foarte curând experiența a demonstrat că acest fapt era imposibil, pentru că s-au obținut informații care erau complet diferite de gândirea și cunoștințele persoanelor prezente, inclusiv contrare ideilor, voinței și dorințelor lor. Ca urmare, acea inteligență putea să aparțină doar unei ființe invizibile. Astfel, s-au obținut răspunsuri la diferitele întrebări care i-au fost formulate. Fenomenul a fost numit mese vorbitoare.
Toate ființele care au făcut comunicări în acest fel, când au fost întrebate despre natura lor, au declarat că sunt Spirite și aparțin lumii invizibile.
Din America fenomenul s-a extins în Franța și restul Europei.
În Franța, Allan Kardec (Hippolyte Léon-Denizart Rivail) s-a dedicat a face observații perseverente asupra acestui fenomen, în principal având tendința să deducă consecințele lor filozofice, relevând filosofia spiritualistă.
Principalele lucrări ale filozofiei spiritualiste sunt: Cartea Spiritelor, Cartea Mediumurilor, Evanghelia după Spiritism, Raiul și Infernul, Geneza. Cu aceste lucrări Allan Kardec pune bazele Spiritismului. Magnificele lucrări n-ar fi putut ieși la lumină fără colaborarea neîncetată a Spiritelor Superioare, care au contribuit cu noi și clarificatoare cunoștințe, iar Dumnezeu a permis contribuția pentru a începe o nouă evoluție terestră.
În România, Spiritismul se face cunoscut prin intermediul scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Bogdan Petriceicu Hașdeu și Spiritismul
Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a născut la Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Rus. A copilărit la moșia părintească din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă, strămoșii săi fiind boieri. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu (fiul lui Tadeu Hâjdeu), era un adevărat savant; cunoștea zece limbi străine, printre care și persană, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei.
Nu a fost greu ca înclinațiile sale să se îndrepte înspre literatură și istorie, avându-l ca mentor pe tatăl său. De-a lungul vieții s-a dedicat nu numai literaturii, a fost academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic. Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
În familia Hasdeu, înclinațiile literare au fost urmate și de fiica scriitorului, Iulia Hasdeu, care de la o vârstă timpurie a început să scrie propriile lucrări. Moartea unicei sale fiice în 1888, face ca marele scriitor să descopere Spiritismul.
Printre numeroasele sale opere literare se numără si cartea Sic cogito, scrisă în 1892, care este o lucrare exclusiv spiritistă, iar așa cum mărturisește la începutul lucrării, inițierea spiritistă a autorului începe cu un mesaj pe care el îl primește de la fiica sa, plecată în lumea de dincolo. Spiritismul a fost pentru Hasdeu o oportunitate de-a contacta cu spiritele din lumea spirituală.
Sic cogito rezumă esența Cărții Spiritelor, apărută la Paris, scrisă de Allan Kardec. Cartea Spiritelor este o revelație pentru întreaga umanitate și ne oferă informații despre viața spirituală și relația cu Dumnezeu. Cei care au citit Cartea Spiritelor și Sic cogito pot constata similitudinea ideilor din ambele cărți.
Totul s-a schimbat pentru Bogdan Petriceicu Hasdeu odată cu apariția Spiritismului în viața sa, care a generat tot tipul de istorisiri despre comunicările pe care el le primea din planul spiritual. Experiențele la care a fost supus nu au fost întâmplătoare, condiția sa mediumnică l-a apropiat de Dumnezeu și de cei dragi plecații în lumea de apoi.
Pe măsură ce evoluează și se moralizează, individul dobândește facultăți psihice și îmbunătățește în același timp percepțiile spirituale. Mediumul are capacitatea de-a se comunica și percepe spiritele. Mediumnitatea deținută de mediumuri a fost considerată un semn de nebunie, dar nu este decât o condiție inerentă evoluției sale spirituale.
În ciuda tuturor calomniilor aduse la adresa scriitorului, el a avut curajul și demnitatea de-aș continua investigațiile și cercetările despre Spiritism. Chiar dacă toate acele istorisiri au redus credibilitatea sa, el nu și-a pierdut credința în Dumnezeu și în propriile capacități. Comunicările primite de la fiica sa, Iulia Hasdeu, nu sunt produsul unei imaginații bogate, ci sunt cunoștințe încuviințate pentru a fi transmise și a ajuta ca Spiritismul să fie cunoscut în România.
Pentru a continua evoluția spirituală și a beneficia de noi cunoștințe e nevoie de curaj, de deschidere către noi orizonturi și credință în Dumnezeu pentru a-ți continua drumul, chiar dacă marea majoritate tinde să dezaprobe credințele tale, așa cum a făcut Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Vă invit să cercetați și să observații fenomenele Spiritiste bazându-vă întotdeauna pe logică și rațiune.
Tradus și scris de Societatea Spiritistă Română
